Timișoara uitată

Prin constituţia habsburgică din 4 martie 1849 a noului împărat Franz Josef se prevedea desprinderea Banatului de Ungaria şi constituirea unei noi provincii, Banatul Timişean şi Voivodina Sârbească, cu capitala la Timişoara, iar prin patenta imperială din noiembrie 1849 s-au desfiinţat mai multe comitate care s-au unit în această nouă structură administrativă. Neoabsolutism şi liberalism […]

Încheierea dualismului austro-ungar, în 1867, a dus, în plină epocă de desfăşurare a mişcărilor naţionale şi de constituire a naţiunilor, la intensificarea politicii de maghiarizare, pein care se dorea refacerea Ungariei medievale. La sfârşitul primului război mondial, după ce încercarea de salvare a monarhiei printr-o federalizare a imperiului a eşuat, la sfârşitul lunii octombrie 1918, […]

Timişoara a fost, încă din secolul al XIV-lea, o cetate importantă, reşedinţă a comiţilor de Timiş şi chiar reşedinţă regală pentru câţiva ani, iar în timpul stăpânirii otomane, centrul vilayetului de Timişoara, în care locuiau beilerbeii. Chiar dacă nu există informaţii despre măsurile luate pentru păstrarea curăţeniei oraşului, cu siguranţă acestea vor fi existat într-o […]

În epoca modernă, timişorenii s-au arătat foarte interesaţi de prosperitatea şi bunăstarea oraşului şi de propriul lor confort, dar au fost totodată preocupaţi de diverse modalităţi de destindere, aşa încât, în secolul al XIX-lea, au fost înfiinţate mai multe asociaţii şi societăţi sportive. Încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, medicul timişorean Pavel Vasici, […]

Clima umedă şi întinsele terenuri acoperite cu mlaştini au pricinuit, de-a lungul veacurilor, numeroase necazuri populaţiei din cetatea Timişoarei, a cărei sănătate a avut mult de suferit. Francesco Griselini relata că oamenii erau adeseori expuşi frigurilor şi, deşi localnicii erau oţeliţi prin muncă şi învăţaţi să umble pe cel mai mare ger cu pieptul descoperit, […]

În Timişoara medievală, educaţia copiilor se făcea în sânul familiei, dar mai ales cu ajutorul preoţilor ştiutori de carte, puţini fiind cei care ajungeau să studieze la renumite universităţi europene, aflate mai ales în spaţiul central-european. Pentru localnici, învăţământul se rezuma la cunoştinţe elementare de scris, citit şi socotit, necesare pentru activităţile pe care le […]

Poziţia geografică a Timişoarei a favorizat un comerţ prosper încă de la începuturile existenţei sale; un intens schimb de mărfuri a existat cu Imperiul Bizantin, apoi cu regatul maghiar şi cu spaţiul central european. Potrivit unui document de la sfârşitul secolului al XIV-lea, în cetatea Timişoarei se găseau mătăsuri fine, postav de Boemia, harnaşamente, mirodenii, […]

Dezvoltarea industrială a Timişoarei, remarcabilă în secolul al XIX-lea şi în anii prosperi ai epocii interbelice, avea la origini o bogată şi tradiţională activitate meşteşugărească. Un atelier de praf de puşcă al cărui administrator era numit de sultan funcţiona încă din secolul al XVII-lea, acesta fiind exportat şi în afara paşalâcului Timişoarei. După ce Banatul […]

Încă din timpul Daciei romane, în rândul populaţiei care locuia pe actualul teritoriu al Timişoarei, la fel ca în întreg teritoriul bănăţean, alături de cultele păgâne ale populaţiei daco-romane, a început să se răspândească noua religie creştină, oficializată prin Edictul din Milan, promulgat de împăratul Constantin cel Mare în anul 313. Răspândirea creştinismului a continuat […]

Pentru prima dată, informaţii mai clare despre naţionalitatea locuitorilor din provincia Banat au fost consemnate în conscripţia habsburgică din 1743, datele păstrate despre populaţia Evului Mediu fiind relativ puţine şi disparate. Timişoara a fost însă întotdeauna un oraş cosmopolit, multietnic, căci alături de populaţia românească autohtonă, s-au stabilit aici locuitori aparţinând unor naţii diverse, în […]