O dilemă hamletiană macină poporul în aceste ultime zile înainte de alegerile europarlamentare în România: a vota sau a nu vota? Iată întrebarea care ne arată, dacă nu tendința noastră de a fi gică contra, atunci cu siguranță atmosfera generală de dezamăgire în politicieni. Nu mai crede nimeni demult în buna lor credință, ni s-a cam acrit de jocul ăsta în care pierdem iar și iar. Mesajele stupide și fețele spălate cu Photoshop de pe afișele electorale care ne-au invadat orașele nu mai amăgesc pe nimeni – un copil pe care-l bați în fiecare seară mai crede că-l iubești dacă o dată pe an îi cumperi o înghețată și îl duci în parc?
În plus, mulți nici nu pricep foarte bine ce face un europarlamentar și cam de ce contează cine ajunge acolo. Foarte puțini sunt cei care au aruncat un ochi pe rapoartele ce reflectă prestația aleșilor români în Parlamentul European. Așa că, de ce să te obosești să ajungi la vot? Cei din tabăra dezamăgiților susțin că niciunul dintre candidați nu merită ales, că doar astfel îi vom sancționa. Așa că să facem bine să stăm acasă. Poate se dă ceva interesant la televizor.
La fel de vocali sunt și avocații sufragiului. Dacă nu te prezinți la vot, îți bați joc de democrație, de libertatea pe care unii au câștigat-o cu sânge pentru tine. Te mai acuză și de lipsă de patriotism, iar în anumite cercuri e foarte la modă azi să fii patriot, să-ți iubești țara de la opt la patru. Așa că nu dă bine să pari subversiv, deci trebuie să mergi la urne.
Ce nu înțeleg însă și unii, și alții este că democrație cu forța nu se poate. Asta înseamnă, în primul rând, să fii liber să alegi, chiar și dacă să mergi la vot sau nu. Patriotismul sau dezamăgirea nu au nimic de-a face cu liberul arbitru. Democrația presupune și accesul la informare. Manipularea se termină în ziua în care decidem să ne deschidem mintea și, în loc să ne blocăm telecomanda pe un singur post de televiziune, să urmărim măcar două, dacă nu trei sau patru. Să ne dăm jos ochelarii înguști și, în fiecare zi, să cunoaștem, să aflăm, să citim, să discutăm. Atunci cu siguranță am cântări mai bine pe cine trimitem în PE, de exemplu, pe salarii de mii de euro, cu bilete de avion decontate și cheltuieli aferente. Să nu uităm niciodată că cei care vânează mandate și funcții pe bani publici se hrănesc cu un singur lucru: mintea leneșă a celor care i-au ales.
