Să pui soţia mafiotului pedelist să candideze din partea USL pentru funcţia lăsată liberă de soţul condamnat pentru crimă organizată şi contrabandă este culmea cinismului politic. Încă o dovadă că singurul lucru care-i interesează pe cei care populează partidele este puterea sau mai exact banul. Alb sau negru. Ani de zile, Omer Radovancovici, „prinţul Clisurii”, a fost susţinut de Ayatollah-ul Sorin Frunzăverde, amândpoi purtându-şi cu mândrie cravatele portocalii în afişele electorale. Acum, pesedistul Mocioalcă, de la înălţimea funcţiei de vicepreşedinte al PSD, scuipă-n capul electoratului prostit în campania care l-a adus la putere cu „Dreptate până la capăt” cu explicaţii docte despre politică şi putere. Dreptate până la mafie dacă o transferăm în curtea noastră şi produce pentru noi. Un sistem de crimă organizată care nu face decât să-şi întărească poziţiile, rămând la butoanele puterii indiferent de regim. Esenţială nu erau cele câteva mii de voturi, ci forţa reţelelor de contrabandă care din perioada embargo-ului continuă să facă legea pe Clisura Dunării. Iar cazul acesta se multiplică la nivelul întregii ţări. Când tablou este completat cu numirea în fruntea Poliţiei de inşi care fac din preş diminutivul noţiunii de slugărnicie şi care nu au nici o legătură cu profesionalismul, ai dimensiunea hidoasă a realităţii româneşti.
