„Scandalul” dintre Sorin Șipoș și Alin Popoviciu este, în fond, despre incapacitatea PNL și USR de a construi o majoritate coerentă împotriva PSD.
Alin Popoviciu a ridicat o temă legitimă politic. Dacă PNL discută o colaborare cu USR în Timișoara și i se cer voturi pentru o majoritate locală, are dreptul să ceară responsabilitate administrativă: funcția de city manager. O alianță nu înseamnă ca un partid să dea voturile, iar celălalt să păstreze toată puterea.
Problema este că Popoviciu a deschis subiectul fără să îl ducă până la capăt. Nu a spus clar ce mandat ar trebui să aibă viitorul city manager, ce profil profesional ar fi necesar, ce proiecte ar trebui asumate și cum ar fi evaluată performanța. A lansat o revendicare politică, dar fără conținut administrativ suficient.
În acest gol a intrat Sorin Șipoș. Și a intrat exact cum NU trebuia.
Șipoș a dus discuția direct în zona acuzației politice: Popoviciu ar fi „trompeta lui Alfred Simonis/PSD”. Este o acuzație grea, iar în politica locală din Timișoara nu este una lipsită de combustibil, dar efectul ei este prost pentru orice construcție anti-PSD: adâncește ruptura dintre PNL și USR. În loc să ducă discuția spre fond, o împinge în registrul etichetelor: cine e omul cui, cine joacă pentru Simonis, cine vorbește pentru Bolojan, cine îl apără pe Fritz.
Replica lui Popoviciu a confirmat aceeași slăbiciune. Nici el nu a revenit la fond. Nu a explicat ce vrea PNL să facă prin funcția de city manager, nu a pus pe masă un proiect, nu a vorbit despre responsabilități. A ales contraatacul: ironii, aluzii, poze, atac la USR.
Rezultatul este perfect pentru PSD.
Când USR îl atacă pe Popoviciu ca fiind omul lui Simonis, PNL se închide în defensivă. Când Popoviciu răspunde cu atacuri la USR, USR își justifică refuzul de a negocia. Când cele două partide nu pot sta la aceeași masă fără să se suspecteze reciproc de trădare, PSD câștigă de pe margine.
Aici este victoria lui Alfred Simonis. Nu are nevoie să câștige o mare bătălie politică împotriva dreptei. Îi este suficient ca dreapta locală să nu poată construi nimic împreună.
PNL are o problemă dacă nu poate formula o cerere de putere administrativă fără să pară că lucrează pentru PSD. USR are o problemă dacă nu poate discuta despre împărțirea responsabilității fără să vadă imediat o operațiune ostilă. Iar Timișoara are o problemă și mai mare dacă partidele care ar putea construi o majoritate de dreapta se comportă ca și cum principalul adversar ar fi celălalt.
Șipoș și Popoviciu pot continua să se certe. Pot invoca numele lui Simonis, Bolojan sau Fritz. Pot scoate poze, pot arunca etichete, pot alimenta suspiciuni. Dar efectul politic rămâne același: PNL și USR se blochează reciproc, iar PSD câștigă fără să facă mare lucru.
Aceasta este cea mai comodă victorie pentru Simonis în Timișoara: nu trebuie să învingă dreapta. Este suficient ca dreapta să se saboteze singură.
