Timișoara uitată

Din cauza rigorilor impuse de sistemul de fortificaţii, cartierele Timişoarei s-au dezvoltat, iniţial, la o distanţă de peste doi kilometri de Cetate, fiecare având un anumit specific. Până după anul 1730, nucleul cartierului Fabric şi zonele cartierelor Mehala şi Maierele Germane erau nelocuite. Planurile cartierului Fabric, ale suburbiei germane numită şi Noile Maiere Germane (Iosefinul […]

În anii interbelici, Piaţa operei a fost închisă şi pe latura sudică, prin construirea catedralei ortodoxe, unul din cele mai monumentale lăcaşuri de cult ortodox din întreaga ţară. Până după primul război mondial şi Marea Unire, cartierul Cetate, locuit cu precădere de populaţia germană, evreiască şi maghiară, nu avea o parohie ortodoxă română, iar credincioşii erau […]

Primul edificiu ridicat în actuala piaţă a Victoriei a fost palatul Lloyd, pe partea viitorului Corso. A fost construit de Arnold Merbl între anii 1910-1912, după un proiect al arhitectului maghiar Leopold Baumhorn, pentru a fi sediul bursei Societăţii Lloyd, aşa cum sugerează şi globul pământesc aflat pe cupola acoperişului. O reprezentanţă Lloyd se deschisese […]

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, mai bine de două decenii, au avut loc îndelungi dezbateri ale autorităţilor militare şi civile austro-ungare pentru demolarea fortificaţiilor bastionare ale Timişoarei. Acestea nu mai erau oricum eficiente în faţa noilor tehnici de luptă iar zidurile cetăţii deveniseră o stavilă în calea expansiunii urbanistice. Statutul de oraş fortificat al Timişoarei […]

Cetatea Timişoarei şi întreg Banatul, transformat, după pacea de la Passarowitz, în provincie imperială a Casei de Habsburg, au depins nemijlocit în primele decenii de Consiliul Aulic de Război şi de Camera Curţii Vieneze. În respectivii ani s-au construit numeroase edificii cu caracter militar, cetatea Timişoarei fiind considerată, alături de cea a Belgradului, ca având […]

Palatul Dicasterial Palatul Dicasterial, construit între anii 1855-1860, era destinat iniţial sediului  guvernatorului noii provincii a coroanei habsburgice înfiinţate după înfrângerea  revoluţiei de la 1848, Voivodina Sârbească şi Banatul Timişean. Când a fost terminat, această provincie nu mai exista, în 1860 Banatul fiind reanexat Ungariei. Era o clădire de proporţii uriaşe, cea mai mare din […]

În vechiul cartier Cetate, unde se află cele mai vechi şi valoroase clădiri din oraș, multe sunt declarate monumente istorice, întreaga zonă fiind inclusă în rezervaţia arhitecturală a oraşului. Primărie, teatru, şcoala reală În zona Pieţei Unirii, pe locul în care se află astăzi Liceul „Nikolaus Lenau”, a existat o casă în care, imediat după […]

Edificiul, care domină Piaţa Unirii şi este cunoscut sub numele de „Palatul Baroc”, înglobează, în colţul din dreapta, fosta clădire a Oficiului Minier, cea mai veche construcţie din piaţă, care exista deja în 1733, numită ulterior Casa Camerală Veche şi Cancelaria Administraţiei Ţării Banatului. Construcţia, proiectată de un arhitect al cărui nume nu este cunoscut, […]

Pe latura vestică a Pieţei Unirii, unde se află catedrala ortodoxă sârbă, existase la începutul secolului al XVIII-lea, pe locul vechilor fortificaţii, o biserică de lemn ortodoxă, cu hramul Sf. Gheorghe, care a ars în 1728. Actualul lăcaş de cult a fost zidit între anii 1744 şi 1748, prin grija episcopului sârb Gheorghe Popovici, în […]

Piaţa Domului (actuala piaţă a Unirii) a fost, în vechea cetate, un important centru religios şi administrativ, dar şi economic. În principala piaţă a cetăţii au existat ospătării faimoase şi hanuri, apoi hoteluri şi cafenele, precum şi case ale unor persoane de vază ale oraşului, a căror construcţie a început spre jumătatea secolului al XVIII-lea […]