Timișoara uitată

Multe întreprinderi industriale înfiinţate la începutul secolului trecut, care au avut o activitate prosperă chiar şi după naţioalizare, au fost privatizate în anii postdecembrişti şi falimentate, iar clădirile au fost rase de pe suprafaţa pământului. Unele au fost demolate în întregime, din altele au fămas doar fragmente, căci afacerile cu terenuri au adus câştiguri mari […]

Clădiri şi complexe în care şi-au desfăşurat activitatea fabrici vestite în veacul trecut, sunt astăzi, cu puţine excepţii, părăsite de noii proprietari, iar altele au fost rase de pe faţa pământului. Fabrica Fructus Clădirea în care a funcţionat fabrica Fructus a fost ridicată în 1903 pe actuala stradă Gheorghe Lazăr şi a avut trei proprietari: […]

Printre fabricile timişorene de renume înfiinţate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX s-au numărat fabrica de pălării, fabrica de încălţăminte „Turul” sau fabrica de seifuri. Primele două aveau reprezentanţe în întreaga lume şi s-au menţinut decenii în şir în fruntea fabricilor de profil din întreaga Europă. Privatizarea lor a dus la încetarea […]

Fabrica de chibrituri sau fabrica de ciocolată „Kandia”s-au numărat, şi ele, printre cele mai renumite întreprinderi ale oraşului în secolul trecut. Din gloria de altădată au mai rămas fragmente neînsemnate sau ruine dezolante,  relicve ale unei istorii apuse şi, deopotrivă, uitate. Fabrica de chibrituri Prima fabrică de Chibrituri, Unsoare de Căruţă şi Produse Chimice din […]

Morile din Iosefin, fabrica de lacuri şi vopsele sau cea de rafinărie şi spirt erau întreprinderi renumite încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nu numai în Timişoara, ci în întreg Imperiul Austro-Ungar şi în multe alte ţări europene. Dacă fabrici de tradiţie au ajuns, după privatizare, în proprietatea unor întreprinzători interesaţi să […]

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, Timişoara era un oraş care trăia mai ales din industrie, comerţ şi meşteşuguri. Din acei ani datează cele mai multe clădiri industriale reprezentative ale oraşului, unele remarcabile prin monumentalitatea lor, ridicate mai ales în Fabric şi Iosefin. Arhitectura industrială de la cumpăna […]

Utilităţile publice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dintre care unele au fost premiere, au făcut din Timişoara un oraş în care se trăia confortabil în comparaţie cu multe alte oraşe, chiar la standarde europene. A fost primul oraş din ţară iluminat cu gaz lampant în 1857, iniţial cu o reţea […]

Arhitectura noilor construcţii ridicate în perioada interbelică a mai păstrat unele elemente decorative răspândite la început de secol dar s-a impus tot mai mult stilul neoromânesc, apoi cel modernist şi cubist. Din ce în ce mai multe proiecte au fost încredinţate unor arhitecţi români, din Timişoara sau Bucureşti. În afara fostelor ziduri ale cetăţii şi […]

Dărâmarea zidurilor cetăţii Timişoarei a dus la extinderea oraşului în toate direcţiile, pe terenul ocupat odinioară de fortificaţii sau în zonele supuse interdicţiei de construire. Curtea marţială şi închisoarea După o tentativă nereuşită a armatei de a ocupa cu forţa un teren al primăriei, pe care aceasta dorea să construiască o închisoare militară, la intersecţia […]

După dărâmarea fortificaţiilor cetăţii extinderea edilitară a oraşului a continuat dinspre cartierul Cetate spre Fabric, unde au fost construite mai multe clădiri publice, reprezentative pentru oraş. Palatul băncii naţionale Construcţia uneia dintre cele mai importante clădiri ale oraşului şi în prezent a început în 1903, pe un teren cumpărat de la primărie, şi a fost […]