Gândul dispare de pe print şi rămâne doar pe online. O moarte ambalată frumos în noul limbaj de lemn despre ” prototipul unui 
nou model de business exclusiv digital”. Mai citesc că domnul Cristian Tudor Popescu nu comentează „hotărârea administrativă care s-a luat în legătură cu apariţia doar online a ziarului Gândul”. Ca unul care am muncit şi eu la ridicarea ziarului Gândul, nu ştiu de ce să fiu mai întristat – de dispariţia ziarului tipărit sau de abţinerea domnului Cristian Tudor Popescu.
Când ziarul Gândul era încă un proiect la care se lucra într-o cameră de hotel cu pasiune de cei care l-au urmat solidari în ideea de echipă nu exista această tăcere. Lucrurile s-au schimbat în timp. Odată cu apariţia noului proprietar, domnul Cristian Tudor Popescu a devenit tot mai tăcut. Când ziarul quality era golit de substanţa materialelor „grele”, înlocuite de perfuziile tabloide. Când a binecuvântat cu tăcerea sa eliminarea de noua echipă de conducere a ziarului a celor care ani de zile au muncit pentru acest proiect. Pentru că oamenii patronatului, chiar dacă nişte nulităţi din punct de vedere profesional comparativ cu mulţi dintre subordonaţii lor, sunt, nu-i aşa, mai importanţi decât „tălpaşii”. Când refugiat în biroul său, a uitat despre spusele domnului Dumitru Tinu despre ce înseamnă echipa şi spiritul unei redacţii.
Dacă „Adevărul” şi mai apoi „Gândul” s-au ridicat în presă naţională a fost acel spirit de echipă. Care a fost ucis încet şi cu metodă. Şi de tăcerea adâncă a domnului Cristian Tudor Popescu. Curajul, de care face atâta paradă când îi judecă pe alţii, ar fi trebuit să-l facă pe angajatul Cristian Tudor Popescu să treacă peste acest statut şi să-şi spună opinia despre decizia patronatului de a scoate de pe piaţă ediţia de print a ziarului. Măcar pentru a salva onoarea fondatorului ziarului Gândul – Cristian Tudor Popescu.
