Marco Mendoza este un muzician american cu rădăcini mexicane, care este o prezență de neclintit pe scenele din întreaga lume. Și-a început cariera muzicală încă din 1989, debutând ca muzician invitat pe albumul solo al lui Bill Ward, bateristul formației Black Sabbath. A cântat alături de Thin Lizzy, Whitesnake, Ted Nugent, The Dead Daisies, David Coverdale sau Dolores O`Riordan și a susținut mai multe concerte în Timișoara, fie cu trupa sa fie ca invitat special al formației Blues Doctors. Artistul american a petrecut câteva zile în Timișoara și ne-a acordat un interviu, în care ne-a dezvăluit faptul că la începutul lunii septembrie va reveni cu un concert în orașul nostru.
Bine ai revenit la Timișoara. De obicei, când ești aici cânți în orașul nostru. De această dată nu. Cu ce ocazie ai ajuns la Timișoara?
Ca de fiecare dată, am venit la Timișoara la prietenul meu Cătălin Voișian. Și tot ca de obicei, am venit la cabinetul său stomatotologic. Timpul pe care îl petrec aici e foarte scurt și nu am reușit să programăm un concert cu băieții de la Blues Doctors, cum făceam cu alte ocazii. Dar…vestea bună e că voi reveni în Timișoara cu un concert în data de 3 septembrie. Bineînțeles, la Stage Pub.
Anul acesta ai avut parte de un turneu american alături de Joe Satriani și Stevie Vai în cadrul Satchvai Band. Cum a fost să faci parte din acest super – grup?
Evident că a fost minunat. Să cânți alături de asemenea nume e o o onoare. Oamenii aceștia au parte de respect pentru ceea ce au făcut. Sunt pionieri. Au deschis noi drumuri în felul cum se cântă la chitară. Aveau ocazia să cânte cu oricine din lumea asta. Când Joe m-a sunat…în luna octombrie a anului 2024…și mi-a zis că vine în Los Angeles și vrea să se întâlnească cu mine pentru că a auzit numai lucruri bune despre cariera mea…am fost onorat. Ne-am întâlnit și pe lângă faptul că e un muzician excepțional, e și un om deosebit. Două zile mai târziu m-a sunat managerul lui și mi-a zis că avem un turneu în Europa în 2025 și unul în America de Nord în 2026.
Cel mai recent album al tău poartă numele de New Directions. Care e noua direcție în ceea ce privește muzica ta?
Bună întrebare. Recent am cântat în Germania la aniversarea unui club, unde cu mulți ani în urmă am mai fost invitat. Acolo am început să amestec genuri. Să cânt un funk eclectic. Cu arome de latin jazz, cu blues și rock. Totul în armonie. Nu e rock și nici jazz. De ce trebuie să aibă o etichetă muzica? Muzica mea nu e una pe care s-o pui într-o cutie. Muzica trebuie să fie frumoasă. Să combini rock și blues cu salsa sau ska. Și să te bucuri de ea.
Ce părere ai de noile tendințe ale industriei muzicale din zilele noastre și despre pătrunderea AI-ului în compoziția muzicală?
Vremurile se schimbă și trebuie să ne adaptăm. Chestia cu A.I.-ul este o nouă formă de artă. Cunosc oameni care se folosesc de A.I. pentru a compune muzică și merg în club să cânte și nu pot performa. E trist. E un computer. Cred că e o jucărie nouă. Care sper că nu va exploda. Că atunci ar fi trist. Imaginați-vă că nu ar exista tablouri de Picasso sau Rembrant. Computerul nu le-ar fi pictat. Muzica ne vorbește într-o frecvență aparte.
Cum decurge procesul creativ la tine și care sunt temele pe care le abordezi în muzica ta?
Compun când îmi vine inspirația. De exemplu în această dimineață mi-am notat pe telefon o idee. E…o sămânță…la ceva care se va concretiza pe viitor. În ceea ce privește temele…păi când am o zi frumoasă încerc să vorbesc despre iubire, când e o zi frustrantă…aduc în discuție acest aspect. Muzica mea e sinceră.
Cum pregătești playlist-ul la concertele tale? Cânți numai piesele pe care le știe toată lumea…hiturile?
Când vii la Marco Mendoza la concert, ai parte de fiecare dată de ceva diferit. Desigur strecor ceva din zilele mele din Thin Lizzy, un pic de Ted Nugent sau Dead Daisies și evident Whitesnake…dar insist să îmi cânt muzica mea. Pentru că vreau să trăiesc acum și aici. Încerc să nu trăiesc în trecut.
Dar trecutul te-a făcut faimos, nu?
Nu știu cât sunt de faimos. Faima…e un aspect delicat. Aș prefera să fiu cunoscut pentru muzica mea. Nu mă consider faimos. Cred că sunt de mulți ani în branșă și lumea știe asta. Pentru mine e un privilegiu să fiu muzician. E un dar care a venit din ceruri și e o onoare. Și faptul că fac asta de atâta timp…este într-adevăr…o binecuvântare pentru mine.
