O nouă mostră de „artă contemporană” și-a făcut de câteva zile apariția în Piața Libertății, una din piețele publice ale orașului în care, în anul capitalei culturale, își găsesc locul fel de fel de butaforii, dându-i înfățișarea de iarmaroc. Obiectul se numește „The Dimension of Loneliness” (Dimensiunea singurătății), și a fost expus la începutul lunii trecute la muzeul Corneliu Miklosi, în expoziția galei absolvenților secției de pictură (licență/masterat), promoția 2022 – 2023, dedicată unor artiști în devenire, deși autorul acestuia, Ioan Nasta, este bine trecut de prima tinerețe. Expunerea în spațiul public a avut avizul comisiei de ordine publică a primăriei, din care fac parte „experți” de la centrul de proiecte, poliția locală și municipală și jandarmerie, iar direcția de cultură a fost de acord cu această decizie, pe motiv că e vorba de o exponere temporară și cum în comisii nu există critici de artă, acestea nu pot stabili dacă e vorba de o operă de artă sau nu.
Creatura diformă și incoerentă, vopsită – intâmplător sau nu – în culorile curcubeului, cu accesorii cu tentă de vulgaritate, pare a se încadra în noua „artă angajată” impusă de „corectitudinea politică”, care a reușit, în mare parte, să impună o artă decadentă și frivolă și să distrugă sau să denatureze valoroase opere clasice din diverse domenii. Ioan Nasta promite că plăsmuirea sa „va fi oferită cadou celui care intuiește răspunsul la întrebarea «ce reprezintă lucrarea expusă temporar»”, convins, cu siguranță, că nimeni nu va ghici răspunsul, și oferă chiar câteva mostre: „înseamnă schilodirea omului modern, care vrea să meargă în toate direcțiile posibile dar se-nvârte, derutat, în cerc!”, „inseamnă un om cu capete multiple clonat de AI și care a fost abandonat la jumătatea facerii sale! (!!!)”, „reprezintă un grup de prieteni, beți criță, ținându-se unul de altul, care au nimerit din greșeală între copiii de la grădiniță, chefliii fiind îmbrăcați în zdrențe de toate culorile”, „hidoșenia asta îi reprezintă pe politicienii români, indiferenți față de tot ce înseamnă poporul nostru!”, precizând că niciunul nu a dat răspunsul potrivit.
Alții au văzut un cap deformat, cu coc, o bucată mare de gomboț cu prune sau un polonic. Controversele ignoranților care nu înțeleg aceste fantezii cu pretenții de artă primesc totuși o explicație din partea autorului, care dezvăluie că „ideea” pe care s-a construit lucrarea „are la bază tema anxietății generate de sentimentul singurătății. Pornind de la o experiență personală, dar cu o rezonanță colectivă, subiectul ales de artist explorează sentimentul de respingere, de izolare, de inacceptare, generat de un ipotetic grup omogen”, având ca punct de plecare studentul care intră cu întârziere în amfiteatru și resimte „o senzație de presiune”, iar culorile semnifică „pulsiunea trăirilor la acuratețea intensității din perioada adolescenței…”. În artă există, desigur, și o „estetică a urâtului”, consacrată de artiști talentați, ale căror opere ce înfățișează diferite laturi ale naturii umane trezesc emoții artistice, dar ipostaza lipsită de sens a singurătății, expusă în Piața Libertății, nu poate fi inclusă în această categorie, singurătatea nefiind similară cu o geneză a urâțeniei dizgrațioase.
Până una-alta, pretinsa operă de artă a încins din nou spiritele între consilieri și între viceprimarii care se acuză reciproc de autorizarea amplasării ei în piață, probabil spre bucuria autorului, căruia controversata lucrare, altminteri neglijent lucrată și finisată – i-a adus multă publicitate gratuită, căci „Ce-i în Timișoara, vede toată țara!”.
