Primarul Dominic Fritz a dat, ieri, la propriu, cu pumnul în masă la ședința Consiliului Local Timișoara. Și nu pentru că aleșii s-ar fi opus vreunui proiect major de dezvoltare a orașului, ci pentru că și-au permis să aprobe două hotărâri prin care toți aleșii locali sunt obligați să-și facă publice diplomele de studii și actele care dovedesc domiciliul. Trecând prin votul lor peste voința edilului și a celor din USR PLUS.
Înfricoșător nu este gestul în sine, ci explicațiile cu care Fritz a venit în spațiul public, fundamentate pe același tip de discurs promovat de Nicolae Robu ani de zile. Zice actualul primar că ”s-a format o coaliție conjuncturală între PNL, PSD și Pro România al cărei obiectiv este să-mi caute mie domiciliul, nu să lucreze pentru Timișoara. Și-au investit energia și votul dat de timișoreni într-o hotărâre de Consiliu Local care încearcă să ne oblige să ne publicăm actele de identitate pe site-ul Primăriei”. Altfel spus, niște hateri care vor, pe scurt, răul orașului. Adică al lui, primarul ales de popor, care este împiedicat să ”croșeteze” evoluția Timișoarei pentru că trebuie să facă publice trei, patru documente.
Dacă totul se reduce la domiciliul său și chiar nu există niciun fel de problemă, stau și mă întreb de ce primarul nu le-a dat cu flit complotiștilor și să-și publice cu jumătate de oră înainte de plen și documentele care dovedesc domiciliul, dar și actele de studii? Se închidea discuția și era mai mult timp pentru problemele reale ale Timișoarei. Cum ar fi situația critică de la Colterm, subiect la care Dominic Fritz refuză, ca și predecesorul său, să vină cu răspunsuri clare la întrebările incomode și pasează responsabilitatea. Cel puțin deocamdată, rămâne un mister ce deranjează mai tare – chestiunea cu domiciliu sau cu actele de studii.
Fix după modelul Robu, Fritz le dă cu flit celor care au votat proiectul, amintindu-le că au pierdut alegerile ”pentru că s-au ocupat de penibile jocuri politice și probleme false, nu de provocările și ambițiile orașului”. Este irelevant că Marius Craina a luat puține procente în cursa pentru funcția de primar. A luat destule de la cetățeni cât să fie unul dintre consilierii locali, care are dreptul de a iniția proiecte de hotărâre. Iar dacă propunerea sa este bună sau rea pentru Timișoara, vor decide cetățenii la viitoarele alegeri și justiția dacă hotărârile de consiliu local vor fi contestate în instanță. Consilierul Pro România nu a pus nimănui pistolul la cap să fie de acord, ci o majoritate a votat. Democratic. Chiar dacă asta îl deranjează pe cel care și-a făcut din transparență steag în campania electorală.
Scrie primarul Fritz pe pagina sa de Facebook că au votat proiectele cei ”care nu pot accepta că timișorenii au făcut o alegere”. Ce are publicarea diplomei de studii sau a actelor de identitate cu votul? Dacă, presupunând, teoria conform căreia Dominic Fritz nu ar putea să ocupe funcția de primar pentru că are reședință în România și nu domiciliu este adevărată și acest lucru este stabilit de justiție, însemnă că voturile timișorenilor nu contează sau că se respectă legea? Nu se uită ușor că Nicolae Robu a sfidat, ani la rând opoziția, aruncându-le adversarilor politici că au frustrări pentru că pe el l-au votat timișorenii.
Printre spasmele robuliene ale primarului Dominic Fritz, nu pot să nu remarc anunțul tristului susținător, până mai ieri, al ”fratelui” interlopilor, că va candida pentru un nou mandat. Nicolae Robu are acum cel mult șansa de a fi ales președinte la scara de bloc.
Finalul mesajului lui Fritz, cel care s-a prezentat ca alternativă la vechea clasă politică, este de un populism grețos. ”Lăsați ipocrizia și apucați-vă să contribuiți pentru timișoreni. Timișoara are nevoie de proiecte, avem nevoie de subpasaj și pod la Solventul, avem nevoie de transport în comun performant și spitale renovate. Și noi le vom face! Eu cel puțin nu mă voi lăsa intimidat și voi lupta în continuare ca Timișoara să-și atingă pe deplin potențialul european”, le-a transmis primarul Fritz consilierilor locali. Contribuția consilierilor locali este, în primul rând, prin voturile date de proiectele Executivului. Nu consilierii locali sunt ”motorul” pentru noi proiecte, ci chiar primarul, care a fost ales pentru că le-a promis timișorenilor diverse lucruri. Acum ar trebui să le transforme în realitate prin proiecte.
Ca și în cazul lui Nicolae Robu, rămâne un mister și în cazul lui Dominic Fritz cu cine se luptă în condițiile în care toate-i trec ca prin brânză în consiliul local. Că nu prea a venit cu prea multe actualul primar, asta este o altă discuție. Vrăjelile de PR cu ”ambițiile orașului” și ”potențialul european” nu mai păcălesc pe mai nimeni. Atât de ”ambițios” este orașul că, deși mai sunt mai puțin de un an și jumătate până când Timișoara va fi capitală europeană a culturii, nu are niciun plan concret pentru timpul rămas, nicio structură cu adevărat funcțională, nimic. În afară de multe orgolii și câteva găști care-și dau în cap ca să fie cele care decid ce se vor întâmpla cu zecile de milioane de euro care vor fi în joc.
Campania electorală s-a încheiat și cei care l-au făcut prin votul său primar pe Fritz vor să vadă lucruri concrete realizate, nu lozinci bine ”strunite” din pix. Până acum singurul lucru cu care administrația Dominic Fritz va rămâne în istoria premierelor Timișoarei este cea mai mare amendă încasată vreodată – 20 de milioane de euro pentru certificatele lipsă de la Colterm.
P.S. Cât despre mizeria cu primarul ”neamț” și consiliul local ”român”, ea nu are nicio legătură cu ce înseamnă toleranța și buna înțelegere din ADN-ul spiritului Timișoarei. Că, de fapt, neamțul Fritz are din metehnele românului verde Robu este doar o chestiune de… politică.
