Curtea de Apel Timișoara a motivat decizia de prelungire a controlului judiciar pentru liderul interlop Lucian Boncu și ceilalți membri ai grupării sale în dosarul traficului de cocaină. ”Din analiza materialului probator, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii controlului judiciar faţă de inculpaţi subzistă şi în prezent, măsura preventivă fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse acestora în prezenta cauză. În acest sens, având în vedere probele administrate în cauză, se poate aprecia că în privinţa inculpaţilor subzistă suficiente probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că aceştia sunt implicaţi în activitatea infracţională reţinută prin actul de sesizare”, a stabilit instanța.
Judecătorii au fost de acord cu faptul că ” prin trecerea timpului se poate diminua starea de pericol pentru ordinea publică a inculpatului dacă este lăsat în libertate, dar această diminuare este una relativă ce se raportează atât la faptă cât şi la inculpat; ori până la această dată trecerea timpului nu a estompat în totalitate pericolul pentru ordinea publică a inculpaţilor dacă vor fi lăsaţi în libertate. La aprecierea necesității menținerii măsurii preventive instanța a luat în considerare natura faptelor comise, gravitatea acuzațiilor aduse inculpaţilor, modul și circumstanțele în care faptele au fost comise, persoana inculpaţilor, toate acestea putând determina convingerea că menținerea măsurii preventive este în continuare necesară”.
Pentru că Lucian Boncu și alți inculpați au cerut Curții de Apel Timișoara diminuarea numărului zilelor în care trebuie să meargă la Poliție, completul a explicat în detaliu de ce din punct de vedere legal instanța nu poate face acest lucru și a explicat care sunt pașii care trebuie urmați în cadru procedurii administrative la Poliție. ”Dispoziţiile art. 8 – 20 din capitolul II al Dispoziţiei nr. 9 din 10 februarie 2014 a Inspectorului General al Poliţiei Române (accesibilă pe internet) stabilesc, în concret, procedura de supraveghere a respectării de către inculpat a obligaţiilor ce îi revin pe durata controlului judiciar.
Persoana supravegheată, nemulţumită de conţinutul programului de supraveghere poate
face plângere, în temeiul dreptului său fundamental de petiţionare, la organul ierarhic superior care coordonează activitatea structurilor de supravegheri judiciare, în vederea verificării modului de stabilire a programului de supraveghere, dar nu poate în condiţiile art. 215 alin. 8 şi 9 Codul de procedură penală, solicita instanţei penale cenzurarea direct de către aceasta a numărului concret de prezenţe obligatorii ale inculpatului la organul de poliţie aşa cum s-a stabilit prin programul de supraveghere şi cu atât mai mult nu se poate dispune înlăturarea în totalitate a acestei obligaţii, dat fiind că această obligaţie de prezenţă este printre cele ce ţin de esenţa măsurii controlului judiciar şi care nu este lăsată la aprecierea magistratului sub aspectul oportunităţii instituirii acestei obligaţii”. Decizia este definitivă.
