Pe mine, ca microbist, Nicolae Robu m-a pierdut chiar când și-a început primul mandat. După colapsul echipei de fotbal alb-violete, oricum s-ar fi numit ea atunci, a dat cu tifla suporterilor care-i propuneau o reconstrucție de la rădăcină, plecând din Liga a 5-a cu echipa Universității Politehnica, și folosirea resurselor astfel economisite pentru construirea unui nou stadion. Proaspătul, pe atunci, primar a considerat că varianta ideală ar fi mutarea ACS Recaș (apropo, echipă mai veche decât Poli), la Timișoara. Acei suporteri care n-au fost de acord s-a „mutat” pe arena Știința, au strâns din dinți și au construit, cu bani puțini, cu multă muncă voluntară și fără sprijin de la autorități o echipă Politehnica ajunsă până în Liga 2. Între timp, ACS Poli-ul ctitorit de Nicolae Robu a capotat și se zbate în subsolul clasamentului din Liga a 3-a. Acest singur exemplu ilustrează perfect modul în care de acum fostul primar a înțeles să conducă orașul.
Această mică (pentru unii, dar mare pentru microbiști) picătură a contribuit la erodarea imaginii pe care a încercat să și-o creeze Robu în cei opt ani în funcție. Iar după un prim mandat câștigat pe valul USL și un al doilea din inerție, apariția unui contracandidat cu priză la public i-a fost fatală.
Pentru mine, Nicolae Robu a plecat de la minus. Dominic Fritz pleacă de la zero. Totul e să nu se înconjoare cu oameni care îi spun doar ce vrea să audă. Aceasta a fost greșeala pe care a făcut-o Nicolae Robu, și online, și în viața reală. Și-a „cernut” anturajul până n-a mai rămas nimeni lângă el să-i spună când greșește.
PS: Nicolae Robu spunea aseară că, după ce va câștiga, va vorbi despre gustul amar pe care i l-a lăsat această campanie. Campanie în care gustul amar m-aș fi așteptat să apară de partea cealaltă, după ce unele trompete liberale au atacat principalul contracandidat cu „acuzații” fără noimă. Că e neamț (vai ce defect incomensurabil), că a fost șomer în ultimii 10 ani (nu, n-a fost) sau că e întreținut de prietena lui româncă (vezi punctul anterior, și nici nu e româncă). Timișoara avea nevoie de un suflu nou, iar PNL Timiș de asemenea. Se pare că amândouă entitățile își văd dorința împlinită.
