Alegerile prezidențiale sunt, practic, închise, după ce nu mai este niciun dubiu că, în turul doi, Viorica Dăncilă, și nu Dan Barna, îl va înfrunta pe Klaus Iohannis. Acesta își permite să facă aproape orice aroganță, având mandatul cu numărul doi în buzunar. De acum, atenția tuturor se îndreaptă spre alegerile locale unde bătălia nu este deloc simplă. Cel puțin în Timișoara.
Până acum, cel care, în percepția publică, este principalul contracandidat al primarului Nicolae Robu este USR-istul Samuel Dominic Fritz. Acesta s-a remarcat, în lunile de când a câștigat alegerile interne din USR, doar prin profilul său de candidat atipic – neamț pur sânge, tânăr, fără ”scheleți” prin dulap. Și cam atât. Nicio conferință de presă serioasă în care să-și prezinte programul și viziunea sau să vorbească despre problemele majore cu care se confruntă comunitatea în fruntea căreia vrea să ajungă. Nici măcar nu am aflat cine-s cei alături de care vrea să conducă orașul. Câteva postări anemice pe Facebook din care nu a reieșit, la o privire atentă, că habar nu are cu adevărat cum funcționează lucrurile.
”Floricelele” care dau bine la publicul tradițional USR despre piste de biciclete sau tăieri de copaci nu sunt suficiente, oricât de mare ar fi valul de nemulțumire al celor care nu-l mai vor pe Nicolae Robu primar. Tactica pacifistă a mesajelor ”Fericit în România”, după model Dan Barna, nu ajută. S-a văzut în primul tur al alegerilor prezidențiale, unde președintele USR a evitat să-l atace pe Iohannis. Nu că ar fi transpirat atacând-o pe Dăncilă. Și așa a ajuns pe locul trei. Chiar dacă te declari adversarul lui Nicolae Robu, dar nu sufli niciun cuvânt despre încălcările grosolane ale legii de către administrația sa, de la autorizații de construire ilegale până la numiri de funcții, sau despre legăturile oamenilor săi cu crima organizată din oraș, nu ești, de fapt, decât un complice al unui sistem corupt până-n măduva oaselor.
Alegerile se câștigă cu luptă, nu stând în spate și ascunzându-te în spatele unei sigle și așteptând doar să de cațeri ca un surfer abil pe valul de ură împotriva contra-candidatului. Iar exemplul cel mai simplu – rezultatele obținute de USR în Timișoara la europarlamentare – 40,50% și la prezidențiale – 25%. Dacă nu va da dovadă de realismul de ieri, de pe Facebook, când tempera bucuria colegilor care se vedeau deja în finala cu al lor candidat și învingând PSD, absolventul de științe politice și administrative riscă să rămână în amintirea colegilor, în primul rând, ca neamțul care a făcut-o de oaie românește. Iar colegii din USR, care acum nu l-au deranjat pe candidatul minune până acum cu un ghiont ca să se trezească din visul că este deja primar, vor rămâne cu înjurăturile pe rețelele sociale la adresa ălora care nu i-au votat. Dacă vor schimbare în Timișoara, USR-iștii trebuie să fie primii care să schimbe stilul de a face campanie și să arate, în primul rând, respect pentru alegători și să vină cu un program, o echipă și un candidat viu.
