Până acum am evitat să folosesc sintagma mafia din Primăria Timișoara, preferând să spun că mafia are acces acolo. Realitatea este, însă, una cruntă. Probele apărute în ultima perioadă reconfirmă faptul că, dacă știi pe cine trebuie, nimic nu este imposibil. Așa este posibil ca astăzi regimul de înălțime aprobat pentru o clădire să fie de maxim două etaje, iar peste câteva zile fix pentru aceiași locație să se aprobe patru, șase sau chiar zece etaje. Nu este nicio problemă nici să construiești pe zonă verde, deși există o lege care interzice acest lucru, sau să ți se dea autorizație de construire după ce ai ridicat vila fără nicio aprobare, ca și cum aceasta nici nu ar exista.
Nu trebuie să știi prea multă lume în Timișoara ca să afli care sunt ”conexiunile” care pot obține orice – de la oameni apropiați primarului până la foști șefi retrași strategic în zona privată. Un singur lucru este variabil – șpaga care se plătește pentru serviciile mafiei. Cu cât e mai mare, cu cât inventivitatea și tupeul celor din primărie este mai mare. S-a ajuns la interpretări aberante ale legii în care zonele verzi sunt ”teleportate” în necunoscut, iar PUZ-urile și PUD-urile au devenit obiect de studiu la materia câte ilegalități poți comite dintr-o singură mișcare.
Deloc întâmplător, pe documente se regăsesc numele acelorași oameni. În Direcția de Urbanism se aplică dictonul ”cine e orb, surd și tace, trăiește o sută de ani în pace”. Rebelii sunt marginalizați. Când se cârcotește, primarul trimite note interne și amenință cu represalii. Pentru că Nicolae Robu a beneficiat din plin de serviciile mafiei din primărie în cazul vilelor construite pentru copiii săi. Oricâte asigurări de respectare a legii ar da, încălcările de lege sunt flagrante și dovedesc complicitatea. După ani de lipsă de reacție, DNA trebuie să facă lumină în Primăria Timișoara. Altfel, procurorii nu vor fi decât niște complici ai mafiei din primărie, plătiți bine de statul român.
