Așa cum toți părinții știu, cel mai sigur mod de a convinge un copil să facă ceva e să-i interzici să facă acel lucru. Funcționează garantat, și de cele mai multe ori și la scară mai mare. E natura umană.
Aparent, acest lucru funcționează la Timișoara în ceea ce privește mersul pe bicicletă: „Verde pentru biciclete” are nu mai puțin de 17.000 de „numere” date, iar aceasta este doar o fracțiune a celor care călătoresc pe două roți în Timișoara. Deși, dacă stau să mă gândesc, poate interdicția de a circula pedalând prin zona centrală a avut un rol minor în creșterea numărului de bicicliști. Mai degrabă au contribuit traficul imposibil la orele de vârf, „ajutat” de șantierele deschise fără cap, împreună cu circulația pe care nu te poți baza a mijloacelor de transport în comun.
Nicolae Robu, cel care ordonă comisiei de circulație din primărie ce să interzică, este un amator de călătorii, pentru a vedea cum e prin alte locuri și a veni înapoi cu „concepte”. Printre toate ideile „culese” de pe dincolo, de la New York până-n în Thailanda, nu pare a se regăsi încurajarea transportului alternativ. Adică nu cu mașina. Îmi vine greu să cred că în marile și-n micile orașe în care a călătorit edilul șef bicicletele erau interzise pe zone întinse. Din contră.
Poți vedea nenumărate orașe în toată lumea, cu zone centrale chiar mai înghesuite și/sau mai aglomerate decât Timișoara, în care mersul pe bicicletă este permis. Cu reguli, desigur, cum ar fi cea că, în zona pietonală, pietonul e pe primul loc. Și aici cred că am ajuns la miezul problemei. Ne învârtim într-un cerc vicios: mai bine amendăm decât să educăm, iar cel amendat va repeta oricum greșeala, doar că mai atent, să nu fie prins.
În loc să permitem circulația bicicletelor oriunde, dar cu un regulament strict, aplicat la sânge, și educând astfel lumea pe termen lung, preferăm să alegem calea scurtă și să interzicem. Spre liniștea patronilor teraselor din centru. Interzicem biciclete, trotinete, patine cu rotile, mașinuțe de jucărie, orice. Mai puțin mașinile, pentru alea căutăm soluții în continuu. Nu că s-ar observa.
