O șansă fabuloasa pentru Timișoara, o provocare enormă pentru Sorin Grindeanu – asta înseamnă nominalizarea șefului PSD Timiș pentru funcția de premier al României. Scriu acest editorial înainte ca președintele Klaus Iohannis să anunțe dacă-l desemnează să fie prim ministru.
Alegerea lui Grindeanu ar fi continuarea perfectă pentru orașul unde s-a strigat prima dată libertate în 1989 după ce a fost desemnat capitală culturală europeană în 2021. Pentru că un prim-ministru timișorean, care a fost viceprimar și președinte al consiliului județean, știe care sunt nevoile Timișoarei. Nu are nevoie de explicații de la consilieri sau miniștri. În plus, este momentul ca în vest să ajungă bani la fel de mulți, proporțional, cu cât contribuie orașul la bugetul nației. Iar Grindeanu își va asuma acest lucru.
Cârcotașii au început să spună că trebuie să-i dea Liviu Dragnea voie. Grindeanu nu e Sevil Shhaideh. Este cel care, să nu uităm, a reușit să facă din PSD primul partid în Timișoara la ultimele alegeri parlamentare, având un primar liberal în funcție și șeful suprem al PNL candidând pentru funcția de senator. O primă victorie care trebuie consolidată, pentru că altfel nu ar fi decât un foc de paie pentru social democrați. Iar Sorin Grindeanu știe că funcția de prim ministru e trecătoare și că, la un moment dat, se va întoarce acasă. În plus, dreapta a primit, din 1990 încoace, nenumărate cecuri în alb de la Timișoara, fără a da înapoi ce și cât s-ar fi cuvenit. Ca să ne gândim doar la lipsa centurii și pe unde trece autostrada.
Grindeanu a dovedit în ultimii ani că are propriul său drum, inclusiv în PSD, calculându-și de fiecare dată mișcările cu precizie matematică. Asta cu riscul unor ezitări care l-au costat politic ani pierduți în a ajunge în vârful piramidei. Ministru în guvernul Ponta a ajuns, acum, să fie propus premier de Liviu Dragnea, inamicul lui Ponta și a lui Ilie Sârbu, de la care premierul propus a învățat capcanele politicii. Grindeanu nu a ezitat, în urmă cu câțiva ani, să intre în conflict deschis cu Sârbu și, în final, să câștige lupta, ajungând să fie președintele filialei.
Cum nu a ezitat să taie în carne vie și să-l dea afară din PSD și din funcția de viceprimar al Timișoarei pe Traian Stoia, asociatul fraților Cristescu, când acesta nu a respectat linia partidului și a votat alături de primarul Nicolae Robu. Aceasta este informația seacă, nu zicerile manipulatoare cu sursele care susțin că ar fi omul fraților. Și fie vorba între noi, liberalul Robu a băut cu respectivii frați mai multe cafele decât Sorin Grindeanu, dar asta nu reprezintă nicio problemă pentru cei cu sursele.
Abilitatea politică a lui Grindeanu a făcut ca să ajungă președinte al Consiliului Județean Timiș cu ajutorul oamenilor lui Traian Băsescu, cel care acum răcnește că nu trebuie să fie numit premier pentru că nu se „desereizează” guvernul. După ce până acum jelea că e pericol cu teroriștii sirieni conectați la Sevil, acum fostul președinte se tânguie că ajunge unul al celor care luptă cu teroriștii. Oricum nu e bine dacă nu e el prim-ministru. Disperarea e mare dacă singura „vină” care i se găsește lui Grindeanu este că a fost la un curs de o lună și jumătate la Academia Națională de Informații. Și observ că disperarea crește…
