Nu am înțeles niciodată de ce toată lumea intră în depresie când vine vorba de armată. Nu știu cum e în alte țări, dar aici, pe vremuri, când stagiul militar era obligatoriu, toată lumea plângea. Mame, bunici, vecine. Bărbații se îmbătau și intrau în depresie. Cei în situație și cei din jurul lor. De parcă cine știe ce mare chestie nasoală li se întâmpla. De parcă nu mergeau să își apere țara, de parcă nu ajungeau într-un loc unde aveau șansa să învețe, concret, noțiunea de patrie.
Zilele astea am discutat despre reintroducerea stagiului militar obligatoriu. Cu un puști de 18 ani. Zic puști, el se va supăra pe mine, însă, să fim realiști, nu ne facem mari nici la 28 de ani…
M-a întrebat dacă știu ceva despre asta. Citisem pe Agerpres o știre mai veche, în care se anunța că se lucrează la normele metodologice, și că legea care prevede un stagiu militar obligatoriu de trei luni va intra în vigoare din 2017.
Mi-am amintit cum, imediat după Revoluție, toate familiile dădeau șpagă pentru ca odoarele lor să nu fie luate la armată. Nu de tot, ci în anul respectiv. Nu îmi amintesc sumele, eu însămi eram copil atunci, dar afacerea era înfloritoare. Dar îmi amintesc că fratele meu a plecat la armată cu valiza din lemn, vopsită verde de bunicul nostru, și nu a fost o tragedie că a făcut instrucție la Craiova. Îmi mai amintesc și de o cunoștință care a dat șpagă pentru ca fiul ei să fie luat în armată… Băiatul se îndrăgostise atât de tare la 18 ani, visa familie, copii și alte cele, înainte să aibă posibilitatea să își câștige singur existența, încât părinții săi au decis să îl tempereze, trimițându-l la armată, departe de juna brunetă. Au avut gând bun. Fata s-a reorientat rapid.
Dar să revenim la armata obligatorie. Puștiul zicea că e nasol. Într-o fracțiune de secundă m-am gândit că sunt omul care trebuie să demonteze această percepție. Nu e nasol. E chiar fain. Și dincolo de toate, util. Date fiind vremurile în care trăim. Și în care, în caz că se întâmplă nedoritul, e preferabil să știi, dinainte, câteva noțiuni de bază.
