Primul pas concret pentru creearea unei echipe care să pună în valoare câştigarea titlului de Capitală Culturală Europeană 2021, pe care Timişoara l-a câştigat pe merit, a fost făcut în sala multifuncţională a CJT-ului, unde s-a desfăşurat „TeaM 2021“, o întâlnire adresată tuturor celor interesaţi de acest subiect.
În prezentarea întâlnirii, organizatorii au subliniat că „vom începe să discutăm despre o platformă comună pe care sa se întâlnească armonios pasiunea, contribuția, inteligența, creativitatea și proiectele care pot schimba orașul“. Interesul iscat de această acţiune a fost cât se poate de mare, la faţa locului fiind prezenţi o sumedenie de artişti din mai multe sectoare culturale. Aşteptările au fost şi ele poate prea măricele. Şi asta pentru că dincolo de vorbe şi strategii care dau bine pe hârtie, cu toţii suntem curioşi de aspectele pur practice.
Conform zicalei cu „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg“, acest prim pas în „definirea” echipei nu a fost prea strălucit. Din mai multe motive. Fără a nega deloc importanţa dosarului cu care s-a câştigat acesastă distincţie, nu cred că era momentul discursurilor laudatio. Cu tot respectul pentru echipa IT-iştilor care au pus umărul pentru câştigarea acestui titlu (şi a acestei întâlniri, dealtfel), nu era momentul ca acest prim pas să fie „colorat“ cu termeni specifici acestui sector. S-a discutat despre platforme şi comisii, holograme cu patronul unei cârciumi legendare dintr-un cartier istoric al Timişoarei sau despre proiectarea revoluţiei de la 1989 pe clădirile din Centru. Despre necesitatea educaţiei digitale a tinerilor, centre de resurse, programe care folosesc inteligenţa colectivă a cetăţenilor pentru evoluţia oraşului spre prosperitate şi multe altele.
Nimic despre modalitatea concretă de selecţie a proiectelor. Despre cine va face parte din juriu sau care vor fi criteriile de departajare. Pe scurt, s-a vorbit mult despre „cultură“, din perspectiva unor oameni care nu activează în acest domeniu. S-a vorbit şi despre faptul că în implementarea proiectelor se va apela şi la resurse logistice internaţionale. Specialişti. Probabil că artiştii din sală ar fi vrut să afle mai mult despre cum se vor sprijini talentele locale în acest dosar, de exemplu.
După o primă parte a discuţiei care a avut darul de a plictisi pe alocuri, după pauză organizatorii au încercat să creeze „echipe“. Doar că unii nu au mai rezistat şi după pauză. Una peste alta, chiar dacă acest prim pas a provocat niscaiva nemulţumiri, „antrenamentul“ echipei a fost binevenit. Încă nu ştim exact cine face parte din echipă, dar avem tactici deştepte şi speech-uri motivaţionale de mare efect.
Poate la viitoarele antrenamente ar fi bine să lăsăm deoparte „strategiile de manual“ şi să ne concentrăm pe jucători. Să activăm cumva comunitatea culturală locală. Am aflat că stăm bine la platforme şi că avem profesionişti care probabil îşi fac treaba bine în acest domeniu. Problema este că, pe lângă platformă, avem nevoie de conţinut. Oferit de artiştii oraşului, indiferent dacă sunt sau nu prieteni cu factorii de decizie din acest burg. „Jucătorii“ ăştia care alcătuiesc echipa Timişoarei culturale, trebuie atraşi. Trebuie convinşi că selecţia se va face după criterii transparente. Şi asta pentru că, pe la colţuri de stradă, se zvonesc deja vrute şi nevrute. De exemplu, că marii câştigători ai „selecţiei“ au fost stabiliţi.
Desigur, chestiile de asemenea anvergură provoacă întotdeauna nemulţumiri. Fiindcă atunci când nu ajungi la ei, spui că strugurii sunt acri. Dincolo de toate, oamenii care se ocupă de stabilirea „echipei“ cu care defilăm pentru capitală culturală europeană au o misiune grea. Sunt nevoiţi să demonstreze transparenţă. La greu. Să fie credibili, pentru ca la rândul nostru, ca cetăţeni, să dorim să ne luminăm oraşul. Până una alta, aşteptăm cu interes următorul „antrenament“.
