Niciun iubitor de câini nu poate spune că vrea maidanezi pe străzi. Oricât ai iubi câinii, să îi vrei în haite pe stradă e inconştienţă pură. Desigur, prezenţi de ani buni pe străzile din România, maidanezii au ajuns un adevărat fenomen mediatic şi o spaimă similară cu terorismul atunci când un băieţel din Bucureşti a fost sfâşiat de câini comunitari. Opinia publică a fost revoltată şi pe bună dreptate. La fel de just este şi faptul că acel copil a fost lăsat nesupravegheat de bunică şi putea fi momit de un pedofil sau ucis de o maşină.
De câteva zile, în Timişoara asistăm la disperare. Cea a iubitorilor de animale. Iar autorităţile şi politicienii profită de posibila moarte a unor suflete pentru a-şi face campanie electorală. În vreme ce PSD înfierează pe Facebook adresa prin care Nicolae Robu a autorizat începerea eutanasierilor, edilul se apără şi spune că legea îl obligă. Mai mult, Robu se dă şi imaculat, căci va adopta şi el un căţel, gest care este de admirat, oricât de multe reproşuri i se pot face în anumite privinţe domnului primar.
Dincolo de patimă și de interese electorale, nimeni nu va ucide maidanezi anul acesta, pentru că fiecare maidanez mort înseamnă voturi în minus, iar politicianul român e laș și nu își va asuma asta, fie că e membru PNL sau PSD. Însă, în fapt, îngrijirea maidanezilor ne costă. Şi ne costă mult, adică circa 1,7 milioane de lei pentru anul 2015, lucru care nu e de neglijat. Pe de altă parte, cine poate pune preţ pe o viaţă sau pe un suflet?
Niciun adăpost nu poate concura cu cel al Danyflor, astfel că, prin monopol, compania impune ce prețuri dorește. Să tarifezi adopția de la distanță la 350 de lei pe motive de cazare și hrană, dar și de plată a angajaților, e o aberație. Iar sentința acestor câini nu a fost semnată de Robu, ci de CLT, căci CLT a votat acest tarif aberant, care este chiar și de patru ori mai mare decât în alte orașe. Pe de altă parte, Primăria Timișoara nu va construi un adăpost pentru câini pe motiv că nu ar fi util, astfel că Danyflor va primi în continuare bani, iar când capacitatea de cazare va fi depășită se va trece la uciderea patrupedelor.
Și nu, adopțiile nu vor crește cu apeluri patetice, pentru că românul nu se va plimba cu maidanezul în lesă. Să nu uităm că noi suntem poporul ăla cu restanță la întreținere și rată la iPhone 6, pentru că noi trebuie să fim la modă și inividați de străini, nu fericiți. Iar în vreme ce pentru unii lupta pentru maidanezi e campanie electorală, pentru alții e iubire. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că zilnic văd pe Facebook apeluri disperate că se dau câte șase câini spre adopție, ca semn că încă se nasc maidanezi, iar de problema asta nu se ocupă nimeni.
