Dacă s-ar impune o taxă de participare la ședințele Consiliului Local Timișoara, s-ar strânge, probabil, o sumă suficientă la buget pentru a reabilita cel puțin trei parcuri pe an. S-ar găsi, cu siguranță, o grămadă de curioși care să asiste la circul pe care ni-l oferă, de fiecare dată, aleșii noștri. Parcă și văd câteva gospodine ahtiate după telenovele îndrăgostindu-se subit de “Robinho” sau câțiva tineri, însoțiți de o pungă de popcorn și o Cola dublă, înființând un fan club pentru “șmecherașul Freddy”. Câte pasiuni de budoar s-ar isca, ce invidii ar atrage consilierele locale frumos aranjate și reprezentante de seamă ale orașului, cum ar aștepta toți cu sufletul la gură să îl audă pe “nea Jean” certându-i pe toți asemeni profesoarei Isoscel din “Liceeni”…
Îmi spunea deunăzi o cititoare că ar trebui să fac și o analiză a mass-media și a rolului de educare al acesteia, printr-o încercare subtilă (insinua domnia sa) de a mă urechea, pentru că are impresia că publicația noastră ar înclina balanța, de ce să nu o spunem drept, înspre adversarii primarului, respectiv PSD. Dragi cititori și cititoare care vă puneți această întrebare și, în special, stimată doamnă care îmi citiți de fiecare dată editoriale (vă mulțumesc și apreciez sincer interesul dumneavoastră), îmi asum public faptul că, în acest moment, dacă ar fi după mine nu aș mai publica nici măcar un rând despre acești consilieri, consiliere, primar, viceprimar, (deci toată paleta de culori electorale), punând în pericol chiar elementara democrație de care se bucură cititorul obișnuit de presă, respectiv aceea de a fi informat cu privire la deciziile care se iau, de către oameni votați și abilitați să facă acest lucru, în numele lor și pe banii lor. Judecați presa după subiectele pe care le tratează, deci această arenă de circ, pe care cu tristețe trebuie să o numim consiliu local, ar trebui să lipsească din paginile tuturor publicațiilor pentru a ne asigura că vă oferim un minimum de jurnalism de tip quality. Or, altfel, vom fi acuzați de tabloidizare, deși personajele au, în continuare, libertatea de a se desfășura (să îmi scuzați franchețea) ca niște “maimuțe isterice” pe banii și cheltuiala dumneavoastră. Înainte de a trage la răspundere presa, faceți vă rog un exercițiu de logică. Calculați unde se duc taxele și impozitele dumneavoastră, priviți puțin în jur, apoi uitați-vă și în jos și veți constata că ne bălăcărim cu toții în noroi. La propriu. Orașul a devenit mai prăfuit și murdar decât ulițele romanelor pitorești, suntem victimele unor proiecte fără noimă care sufocă urbea cu beton, aleșii noștri se ceartă pe Mercedes-uri, fac trocuri politice prin restaurantele de lux ale orașului, se ceartă și se maimuțăresc de ochii lumii, iar presa și dumneavoastră stăm și dezbatem aceste nonsensuri.
Dacă nu v-ați prins până acum, dacă încă mai credeți că există doctrină, că liberalii și pesediștii se urăsc (ați uitat deja că au fost aleși pe liste comune?), că primarul și viceprimarul sunt Capulet și Montague ai maidanelor urbane, sunteți într-o gravă eroare. Acești domni și acele doamne consilier (apropo, pe câte dintre ele le-a auzit cineva vorbind vreodată sau venind cu vreun proiect “cu o tușă feminină” pentru oraș?) vă oferă o telenovelă continuă pentru că știu că asta vă place. Circarii vând circ. Publicul cumpără. După ședințe, acești clovni își dau jos măștile, se iau de mâini și intră în hora negocierilor pentru funcții, contracte, influență. Dacă vreți, cu adevărat să vă certați cu cineva, faceți-o cu ei. Pe ei îi plătiți să vă ofere acest teatru de duzină. Presa este liberă, din punct de vedere editorial și financiar, să abordeze cum și ce subiecte vrea, iar dumneavoastră alegeți ce vă place să citiți sau nu. Politicienii aleși nu ar trebui să își permită asemenea libertăți, pe ei ar trebui să îi trageți la răspundere și să îi urecheați când nu își fac treaba, pentru că, cel puțin formal, s-au angajat să fie în slujba dumneavoastră. Asta, desigur, dacă nu sunteți deja infestați iremediabil cu microbul circului ordinar…
