Cei care fac parte din tagma celora care la sfârşit de săptămână evadează din faţa televizorului sau a obositoarelor întâlniri cu cunoscuţii prin restaurante şi au ocazia să participe la concerte sau party-uri de orice fel, cu siguranţă au remarcat că aceste evenimente au parte de o lume aparent pestriţă, dar foarte „pe obiect“.
Pentru mulţi, mersul la concert sau în club începe să intre în categoria „hai să mai bifăm o acţiune“. Dacă în oraş cântă vreo trupă „indie“, e plin de lume care se consideră „cool“. Dacă prin oraş poposeşte un individ despre care presa spune că e unul din cei mai valoroşi muzicieni de jazz din lume, la faţa locului apar oamenii „cu greutate“. Care nu-s ei neapărat fani de jazz, dar la un asemenea eveniment trebuie să îşi facă apariţia. Fiindcă e un eveniment „de marcă“.
Există o anumită categorie de oameni care merg numai la evenimentele în care apar oameni care nu sunt mediatizaţi pe TV şi radio. La party-urile drum’n’bass participă puştani îngroziţi de posibila etichetă de „hausăr“ care le-ar putea fi atribuită de colegi dacă ar fi reperaţi în cluburile trendy. La cântările rock, pe lângă fanii adevăraţi e plin de oameni care vin numai pentru anturaj. În cluburile trendy se remarcă personalităţi mai mult sau mai puţin disperate de publicitate. Care, desigur, pun preţ pe locuri unde e bine să fii văzut.
Din păcate, uniformizarea gusturilor face ca lumea să se comporte la fel. Shot-urile sunt aceleaşi, duduile se agaţă cu aceleaşi dume şi snobismul e literă de lege pretutindeni. Fie că avem de-a face cu rockeri, punkeri, hausări, depeşişti sau „electronişti“, cutumele sunt aceleaşi. Lipsesc tot mai mult evenimentele dedicate celor care sunt dispuşi să lase prejudecăţile acasă. Și uite aşa, încet-încet, dispare ceva. Bucuria participării la un eveniment muzical care îţi spune cât de cât ceva. Chestia asta e o taină care-ţi poate umple o părticică a sufletului.
