Din ceea ce văd eu în ultima vreme, pe Facebook, UNII oameni născuţi în Timişoara se cred perfecţi. Şi dacă îţi permiţi să vezi neregulile din oraş, ţi se aruncă urgent în faţă faptul că nu eşti născut aici. Chiar şi într-o discuţie cu argumente, poze şi exemple de probleme şi aberaţii, unii timişoreni nu pot accepta un adevăr simplu. Şi aici, ca fel ca în orice oraş de pe glob există lucruri care nu sunt ok. De la hoţi de buzunare, la gropi în asfalt, la oameni certaţi cu bunul simţ, onanişti, şoferi indisciplinaţi şi multe altele. Desigur dacă te pui să le enumeri lista te trezeşti că ţi se spune să pleci acasă, unde te-ai născut. Pentru că nu pot nega răul, dar cred că te pot jigni. Tu nu eşti născut în Timişoara! De parcă ăsta e un deziderat universal şi toţi cei născuţi în alt oraş ar trebui să trăiască în ruşine. Ciudat cum unii cred că dacă s-au născut în Timişoara sunt superiori negând nişte realităţi care se văd la tot pasul.
Ciudat e şi faptul că toţi intelectualii spun că spiritul Timişoarei e dialogul, în vreme ce UNII timişoreni nici nu vor să audă de românii din alte zone. Rămân la părerile mele că nu există oameni perfecţi şi că să negi realitatea ca să te dai ceva ce nu eşti, nu e semn de bine. Şi totuşi, stimaţi timişoreni perfecţi, aştept o confirmare din partea oamenilor de ştiinţă, că aici există cromozomul perfecţiunii. Atunci o să vă cred. Şi poate o să regret că m-am născut în Alba Iulia. Până atunci, vă spun drept, de zece ani de când locuiesc aici nu am înţeles exact care e scopul atâtor laude şi la ce ajută negarea realităţii şi încă nu am întâlnit timişorean care să mă complexeze, deşi admit că am cunoscut mulţi timişoreni pe care îi admir şi că, cu toate imperfecţiunile, Timişoara e un oraş extraordinar de frumos!
