Tragedia din Colectiv a fost un nou prilej ca mult prea mulţi oameni să facă dovada degradării psihice şi morale în care se află. Sigur, e tragic şi e nevoie să se ia măsuri. Normal că trebuie să se facă cercetări şi primii care trebuie să dea socoteală sunt patronii cluburilor şi autorităţile care nu au închis locaţia. Pe Facebook, dar şi în presă, curg listele cu vinovaţi. Oamenii cer de la demisia generalului Oprea, la demisia primarului Oprescu sau a lui Piedeone, până exilarea Patriarhului Daniel, pentru că nu a fost prezent la locaţie să facă o slujbă. Oamenii revoltaţi de tragedie jură că nu vor mai tăcea şi că de data asta lucrurile se vor schimba, că în România corupţia va fi eradicată.
Ce mi se pare absolut inutil și irelevant este ura unora. Ura nu va aduce înapoi vieţilor celor decedaţi şi ura nu va sfârşi nimic. Sigur, le servește unora ca să se descarce, dar hai să nu îi mai dăm semnificații eroice. Orice schimbare se face cu calm, cu o strategie bine definitită. Din ură poate ieşi numai dezastrul şi deocamdată este, din fericire, unul încă verbal. Ură. Şi se simte. Se simte că nu e (doar) din cauza cazului Colectiv. E din cauză că ani întregi oamenii au fost învăţaţi să tacă. Şi să accepte nedreptăţi. Dar să nu ne dăm atât de inocenţi, pentru că nu suntem.
Da, ţipăm că nu ne place corpuţia, că nu ne plac spăgarii sau cei care dau şpagă. Dar ne plac. Îi iubim. Pentru că cei care se mulţumesc cu un job unde îşi pot linguşi şeful ca să muncească mai puţin, cei care au obţinut o diplomă de facultate copiind, cei care sub o formă sau alta fură, cei care se înscriu în partide pentru a primi funcţii, cei care îşi deschid afaceri despre care nu au idee, totul cu scopul de a face bani necurați sunt foarte mulţi în România. Mulți sunt și cei care tac la nedreptățile de care au parte zilnic. De la obrăznicia unui funcționar, de la o pipaială în tramvai, la șefi care îi jignesc, la relații personale abuzive, toate sunt tolerate și apoi, acum, urlăm în stradă că vrem schimbarea. Adevărul este că dacă de fiecare dată când aveam parte de o nedreptate sau când sesizam o neregulă făceam ceva să corectăm situația, nu eram aici. Dar e o acceptare de zeci de ani a unui popor blazat. Și o altă revoluție nu ne ajută. Căci poate schimbă un regim. Dar problema e dată de oameni. De mentalitatea că „eu fac ce vreau în curtea mea. Și nu îmi pasă ce se întâmplă-n rest”.
Și până asta nu se va schimba prin efortul fiecărui om, dragă român, poți cere orice vrei tu în stradă. Băsescu nu mai e președinte, nici Năstase nu mai face politică, dar după cum vezi. România nu a devenit mai bună, nici chiar cu Iohannis preşedinte. Cum nu va deveni nici după plecarea lui Oprescu sau a lui Oprea. Schimbarea se face zi de zi, dar, știu, din nou vom uita asta.
