Au trecut mai bine de 20 de ani de la Revoluţia din 1989. Spre tristeţea celor care atunci au luptat cu regimul comunist, dar şi a noastră, nici astăzi nu ne putem considera liberi. E un subiect pe care l-am mai abordat şi pe care cel mai probabil o să îl mai abordez. Căci văd prea bine cum puşcăriile pe care zi de zi le construim au ziduri tot mai groase şi totuşi disperarea celor care urlă din spatele lor se aude asurzitor.
Iar parcă cel mai bine tirania asta se vede pe Facebook. O reţea de socializare de care tot mai mulţi oameni devin dependenţi. Cine mi-a mai dat like, ce a mai scris aia, s-a mai îngrăşat ăla, ce gagiu urât are fosta mea şi multe alte gânduri de acest gen le sunt caracteristice împătimiţilor. E un mod laş în care ducem lupte crâncene… în minţile nostre. Dăm „join” la zeci de spectacole, susţinem mii de cauze, dar când e vorba de ieşit în stradă, din sutele de înfocaţi pe internet mai vin vreo 30, aia dacă nu plouă. Prea mult Facebook e sclavie mentală. Ieri am postat o poză cu un borcan cu marijuana şi am scris că nu înţeleg pretenţia unora că această plantă le dă libertatea. Cum poate ceva să îţi dea libertate? Şi am scris răspicat că eu nu am folosit şi nu voi folosi aşa ceva niciodată. O spun strict şi răspicat, din nou, și aici, eu REFUZ să cred că am nevoie de aşa ceva. Plus, am scris pe pagina MEA. Nu a altora, dar e cam greu de înțeles.
Discuţia e una lungă şi inutilă, căci fiecare e liber să facă ce vrea. Și am scris special ca să văd, din nou, paleta de reacții acide. Până la urmă, câtă vreme sunt tineri care se droghează cu Tantum Rosa care se vinde la liber în farmacii, nu e cazul să disperăm că unii aleg să consume marijuana care se zice că e ilegală, deși cam oricine o poate cumpăra. Problema de fond e alta. Că trăim cu ideea că ceva ne poate da libertatea. Sau ceva poate să ne-o ia. Nimic mai greşit. Desigur că au fost doar vreo doi cei care au înțeles ce am spus. Mă mulţumesc şi cu atât. E sfânt dreptul fiecăruia la liberă exprimare şi chiar la a-și lega singur lanţurile de gât. Dar după toată povestea asta şi după reacţiile pe care le-am văzut pot spune clar: mulţi tineri din ziua de azi sunt mai captivi în idei greșite și nocive decât au fost părinţii noştri în dictatura ceaușistă.
