Zilele trecute au fost marcate de o revoltă a bicicliştilor din Timişoara. Una virtuală, cauzată de amenda de 585 de lei primită de un biciclist care nu avea claxon. Departe de a sesiza că ceva e în neregulă cu faptul că omul nu a respectcat legea, totul a devenit un haos guvernat de principiul „pe mă-ta, io-s mai tare ca tine, boule”.
Să vedem mai exact la ce mă refer. Pai e simplu. Şoferii, bicicliştii şi pietonii se cred stăpânii lumii. Exact. Fiecare vrea ca pe fâşia lui să nu treacă un altul. În loc să ne respectăm e mai simplu să ne înjurăm. Pentru că lumea are nevoie de grade. Unii sunt superiori, alţii inferiori, egalitatea nu e pentru noi. Amenda a fost un subiect numai bun ca unii să arate că văd doar ce vor ei. Asta pentru că aproape întreaga comunitate de biciclişti s-a revoltat. Ba că suma e prea mare, ba că poliţia nu amendează pe nu ştiu cine pentru nu ştiu ce. Practic niciunul din bicicliştii revoltaţi nu pare să îşi aducă aminte că e şi el om. Că are o mamă, un tată sau un nepoţel care poate fi lovit de un biciclist nepăsător care are boala vitezei şi care desigur nu doreşte să utilzeze claxonul, pentru citez dintr-un domn: „îmi strică bicicleta”. Nu am priceput exact de unde până unde pietonii ar trebui să îşi pună ochi la spate că pe un trotuar unde nu sunt piste vine un biciclist căruia îi e lene să claxoneze. Astea nu sunt drepturile bicicliştilor. Asta e proastă creştere. Aceeaşi ca a bizonilor din trafic, ca a vecinilor care terorizează blocul întreg cu muzică şi lista poate continua.
Două argumente solide sunt faptul că bicicletele nu poluează şi că în Timişoara nu sunt piste de biciclete. Şi aşa ne-am dat pe panta victimizării. Cu viteză, cum ne place. Vai, cum biciclistul ajută la reducerea poluării. Sigur că e adevărat, dar cei mai mulţi dintre cei care aleg bicicleta se ajută pe ei să economisească nişte bani şi nişte timp în trafic. Asta e raţiunea lor. Aşa că haideţi să nu ne punem coroane că nu e cazul. Cât despre piste, se fac şi alea în timp. Lipsa lor nu e un motiv să vă vărsaţi nervii pe pietoni.
Ecologişti sau nu, bicicliştii trebuie să înţeleagă că nu sunt singuri. Nici în trafic, nici pe trotuare şi că, aşa cum vor respect, trebuie să îl şi ofere. Şi nu în ultimul rând, unora nu le-ar strica deloc să disocieze puţin. Nimeni nu insultă bicicliştii. Orice om care iubeşte mişcarea trebuie apreciat. Dar mişcarea în aer liber nu e în antiteză cu manierele. Iar cei care nu le au poate ar trebui să le dobândească, şi cei care le au să înţeleagă că textul ăsta şi altele de acest gen nu sunt despre ei. Desigur unii îmi vor comenta că dacă mă văd pe stradă vor da cu bicicleta peste mine. Pentru că unii atât pot.
