Poliţia s-a transformat de ani de zile în afacere – bagi bani într-un televizor să ajungi la un serviciu bănos în şpăgi şi scoţi însutit investiţia. Pupi mâna politrucului la putere şi-ţi cresc funcţii cât nu au reuşit alţii să obţină după o viaţă de frecat dosare penale. Cumetriile cu interlopii sau protejarea afacerilor dubiose au devenit normale precum cafeaua de dimineaţă. „Fraţii” sunt legaţi de numeroase fire invizibile. Când fac câte-un dosar mai sensibil, puţinii poliţişti care nu fac parte din caracatiţa mafiotă se feresc mai mult de colegi decât de infractori. Pentru că trădarea este în fişa postului pentru cei care umblă cu maşini de milionari, deşi din salariul de bugetar nu şi-ar permite nici să schimbe uleiul.
Slugi ale politicienilor sau sclavi plătiţi ai infractorilor, mulţi dintre ei sunt poliţişti făcuţi la apelul de seară. Din ospătari, profesori, traficanţi de ţigări sau dansatoare de bară au ajuns, cică, apărători ai statului de drept. Cu tupeu, s-au folosit de toate pârghiile pentru a ajunge cât mai sus. Au negociat orice pentru că nu erau interesaţi decât de un singur lucru – cât mai mulţi bani. După ani de zile, a început curăţenia. La cât putregai este în Interne este nevoie de mulţi ani de muncă din partea celor care s-au pus să cureţe sistemul. Un sistem care nu se va autocurăţa. Singura opţiune valabilă rămâne cu cătuşele. Pentru că Poliţia este, acum, mai degrabă reţea de crimă organizată decât instituţie de apărare a legii.
