Există cineva care nu rămas mut la auzul săltării mai marilor IPJ Timiş de către DNA şi DGA? Cred că nu. Iar în vreme ce marele subiect ţine prima pagină a ziarelor, ne-am dedat cu toţii la dat cu părerea. Niște corupţi, gunoaie, incompetenţi numiţi politic, sunt doar câteva din apelativele cu care domnii poliţiști s-au ales pe site-uri. Vă spun eu drept, nu e bai mare că avem nişte politicieni sau polițiști corupţi, căci avem o ţară întreagă de justiţiari. Deja i-am condamnat şi executat în mințile noastre. Şi am găsit şi soluţii să ne revenim. Vorbim de imixtiunea politicului şi de cum oamenii politici din România sunt de vină pentru asta. Şi uite aşa, într-un pahar cu apă am pregătit o soluţie magică cu care vom curăţi marea de corupţie.
Ei bine, eu cred că problema e una mai mare. Toţi acești oameni, politicieni şi alţii ca ei spre care arătăm cu degetul au fost cândva copii. O spun toţi psihologii că oamenii din posturi de conducere ajung acolo de cele mai multe ori dintr-un sentiment de lipsă de putere pe care l-au dobândit în copilărie. Fiind totuși un editorial nu pot sta să explic mecanisme complexe. Dar mie sistemul mi pare simplu. Dacă iei note mari, mami şi tati te iubesc. Deci trebuie să înveţi foarte bine (doar bine nu e de ajuns, ne râd vecinii), să aia şi aia ca mama şi tata să te iubească. Fără note mari nu ești de demn de iubire. Şi de la aceste chestii mici se învaţă marea nefericire pe care mai apoi căutăm să o compensăm. Cu bani, funcţii de conducere, politică, amante şi alte droguri. Din păcate, cred că în absenţa unei reforme radicale a societăţii și a modului în care ne educăm copiii, nu avem cum să devenim o ţară normală, fără oameni corupţi. Copiii trebuie crescuți să înţeleagă că ei în sine sunt iubire şi valoare şi că asta e de ajuns. Având posibilitatea de a fi buni fără a fi fraieri și fără a ne teme că cineva ne va fura ce e al nostru, oamenii vor fi. Pentru că nimeni nu vrea putere decât pentru motivul că crede că își va asigura liniştea. Iar liniștea de acest tip se caută din frică. Aceea învăţată din logica lui dacă nu asta, atunci nu aia.
