Pentru ei, trenul vieții se rezumă doar la ultimul vagon. Gabriela, Petronela și Sebastian nu au o casa ca toți copiii, ci trăiesc într-un vagon înconjurat de vile, alături de mama lor și de fratele ei. Iarna este o povară pentru familia Ciuclea, iar pentru micuții de doi, cinci și 10 ani, Crăciunul nu a existat vreodată. Pare un scenariu rupt din filme, dar se întâmplă astăzi la nici 15 de kilometri de Timișoara, în localitatea Moșnița Veche.
La capătul unui drum de țară din localitatea Moșnița Veche se află un vagon mic și ruginit în care se opresc raze de soare. În fața rulotei improvizate erau puse la uscat hainele micuților pe o sârmă legată de doi copaci. În partea stângă se aflau două canapele puse una peste alta, iar lângă o sumedenie de jucării. O priveliște dezolantă înconjurată de vile și case mari.
Într-o geacă neagră și cu o pereche de șlapi de plajă în picioare Adelina Ciuclea, mama fetelor, iese din încăpere. „Bună ziua”, spune ea, după care le cheamă pe fetițele ei, Gabriela și Petronela. Micuțele vin însoțite de verișorul lor, Sebastian al cărui tată este fratele Adelinei. Sunt prea tineri să înfrunte greutăți atât de mari, dar cu toate astea, de pe chipul lor nu dispare zâmbetul.
Povestea Adelinei a început acum 35 de ani când s-a născut în același vagon. Are doar opt clase și a vrut să urmeze o facultate, dar problemele financiare i-au spulberat visul. A crescut, s-a îndrăgostit și astfel au venit pe lume Petronela care are cinci ani și Gabriela, o micuță de doar doi anișori. Tatăl fetițelor a căzut în patima băuturii, lucru pe care Adelina nu l-a mai suportat. Acum nu mai locuiesc împreună, dar scandalurile nu se opresc, pentru că la doi pași se află un alt vagon în care locuiește bărbatul. „El stă aici lângă noi, în vagonul celălalt. Suntem despărțiți, dar stăm la doi pași. Fetele sunt pe numele meu, dar nu pot să îi interzic să le vadă. Lucrează cu ziua în construcții, le mai ajută, dar vine beat de multe ori și îi sperie pe copii”, ne-a spus cu tristețe în ochi mama fetelor.
În același vagon mai stă fratele Adelinei cu fiul lui, Sebastian, un băiețel de 10 ani care iubește geografia. Petronela este în grupa mare la grădiniță și îi place să învețe pentru că, spune ea, e simplu. „Îmi place să scriu în caietul meu special, să desenez, să pictez și să mă joc”. Pentru copilă încăperea de câțiva metri pătrați este un castel. „Eu sunt o prințesă frumoasă. Sunt cuminte. Am o bluză cu prințese și am primit un ruj cu sclipici. Îmi spăl ghetuțele și le pun la ușă să vină Moș Nicolae și să îmi aducă alte ghetuțe noi. Și haine cu prințese. Eu o sa îi spun lui în schimb o rugăciune”, ne-a spus plină de încântare, după care a recitat rugăciunea „Înger, îngerașul meu”.
Vagonul ruginit în care se opresc raze de soare
O ușa din lemn acoperită cu o pătură să nu intre frigul. Două încăperi în care nu ai loc nici să răsufli. O sobă pe care gătește Adelina. Haine atârnate pe sus, două paturi mici, o măsuță și un televizor primit în dar. Așa trăiesc cinci suflete care seară de seară se încălzesc între ele să nu consume lemne pentru că iarna abia a început și nu vor ști ce le rezervă ziua de mâine. În vagonul ruginit mai vin șobolanii, dar Petronela știe să îi „alunge”. „Șobolan, vezi că noi suntem acasă și nu avem nevoie de tine. Seara mă ascund sub << plapumă>> să nu te urci pe mine”.
Nu au toaletă, curent iau de la vecini, iar apă din fântâni. „O doamnă a vrut să ne dea bani, dar i-am spus să ne aducă mai bine niște lemne. Aseară am primit o găleată cu cartofi, dar acum nu am pâine pentru copii. Dimineața când se trezesc îmi spun că le e foame, dar când nu am ce să le dau mi se rupe sufletul”, spunea îndurerată mama fetelor.
Adelina primește pe lună 199 de lei. Alocația fetelor și un ajutor social de 115 lei. ”Ne mai ajută și fratele meu când primește bani pentru că lucrează cu ziua”, a spus aceasta. Femeia s-ar angaja, dar nu poate pentru că trebuie să aibă grijă de Gabriela, iar fericirea ei sunt copiii. „Îi iubesc atât de mult și nu pot să îi las un minut singuri. Când o duc pe Petronela la grădiniță și pe Sebastian la școală o iau și pe Gabriela. Nu pot să o las acasă”.
Fericirea de pe chipul Adelinei se șterge când își amintește că nu are ce să le pună micuților pe masă de Crăciun. Speră să poată cumpăra măcar niște „carne cu grăsime”. Haine sau jucării nu le-a cumpărat niciodată, ci doar niște ghetuțe pentru Petronela cu 30 de lei pentru că nu avea cu ce să meargă la grădiniță. Micuții s-au bucurat doar de hainele primite în dar de la alți copii.
Iarna reprezintă un coșmar pentru familia Ciuclea pentru că sunt încălziți de sobă, asta în cazul în care au lemne să pună pe foc. Cei mici își doresc cadouri și mâncare de sărbători și își pun speranța în Moș Nicolae și în Moș Crăciun. Sebastian vrea un ghiozdan nou în care să își pună cartea de geografie și un trenuleț, Petronela haine cu prințese și ghetuțe, iar Gabriela e prea micuță să spună ce își dorește. Mama lor vrea o instanație să il pună pe bradul artificial primit acum câțiva ani de zile.
Povestea familiei care locuiește într-un vagon de la marginea localității Moșnița Nouă este una tulburătoare. Cei cinci membrii ai familiei așteaptă cu nerăbdare ziua în care va apărea locomotiva care să îi ducă spre gara fericirii.
Dacă doriți să le întindeți o mână de ajutor pentru a le face sărbătorile mai frumoase și mai calde, puteți scrie un email pe adresa redacției noastre pressalert@pressalert.ro sau puteți suna la numărul 0748452256.
