Votezi Iohannis, votezi Băsescu. Votezi Ponta, esti un comunist, deci votezi Ceauşescu. Cuvintele astea nu îmi aparţin, dar ele parafrazează mentalitatea membrilor şi simpatizanţilor ACL şi PSD. Deşi ştim că peştele de la cap se împute şi vedem asta zi de zi la cei care ne conduc, sperăm şi visăm că un nou preşedinte va face din România cel puţin o copie fidelă a Americii.
Ce sunt politicienii noştri, ce sunt oamenii din partide şi ce ne aşteaptă am văzut cu toţii în aceste săptămâni de campanie, asta dacă nu suntem naivi. Brusc au resuscitat justiţia, au redeschis dosare vechi cu nume grele, şi-au amintit de promisiuni neonorate şi luptă pentru bani, drumuri, vai, vai, pentru paradis! Iar în spatele cartonaşului cu „luptăm pentru binele vostru”, se duc adevăratele lupte. Cele menite să satisfacă orgoliul politicienilor care, din păcate, ne conduc. Campaniile electorale există doar ca la următoarele alegeri partidele adversare să aibă material pentru o nouă campanie. E important să înţelegem asta. Politicieni noştri sunt ocupaţi, e drept. Dar nu să lupte pentru noi. Zi de zi îşi trag flegme, se înjură ca pe maidan, apoi ne zâmbesc şi ne promit că sunt oameni serioşi, care ne vor conduce spre bine.
Nici alegătorii nu sunt mai grozavi. Efectiv nu mai poţi să mergi la piaţă, sau cu tramvaiul, nu mai poţi să te duci în parc, să te uiţi la tv sau să stai pe Facebook fără să ţi se dea o indicaţie cu cine să votezi. Măcar dacă era doar atât. Dar plouă cu insulte: fripturişti, manelişti, dacă nu faci asta, o să fie rău. Penibile atitudini! Fiecare are dreptul să îşi exprime simpatiile. Democraţia rămâne însă, pentru noi, un cuvânt de dicţionar. NIMENI NU POATE FI CONDAMNAT PENTRU OPŢIUNEA LUI. De la studenţi la boschetari, la medici, avocaţi, poliţişti, jurnalişti sau coafeze, suntem cu toţii liberi să punem ştampila pe cine dorim. Fără să fim jigniţi pentru asta. Mie una nu îmi spune nimeni cu cine să votez şi nici nu îmi pasă cine se uită chiorâş la mine pentru opţiunile mele. Că nu am ajuns suficient de dezvoltaţi încât să acceptăm şi alte opţiuni decât cele personale, nu e problema şi nici vina mea. Într-o ţară de oameni care se respectă, votantul e convins de oferta candidatului, nu de lăturile aruncate de activul de partid.
