Ora 9.45, curtea şcolii generale numărul 15, din Timişoara. Două mame de etnie rromă întră cu copii lor de mână. Aici se dau ghiozdanele, întreabă pirandele care dispar urgent sub îndrumarea potarului. Alte câteva minute mai târziu un BMW cu numere străine parchează lângă şcoală. Din el ies o mamă necăjită de mână cu copilul ei. Sunt tot de etnie rromă şi au venit la şcoală să ridice ghiozdanele pe care primarul Nicolae Robu a venit să împartă.
La ora 10, punctual ca niciodată, edilul şef descinde în curte. Bucuros mai ceva ca un copil în prima zi de şcoală, edilul dă fuga în clasă, unde se aşează tocmai la catedră. Aşteaptă preţ de câteva minută să se adune presa şi cei 20 de copii veniţi după cadouri şi începe discursul. În stil Becali, fapta bună e detaliată la maximum de primarul care le explică elevilor de ce şcoala e importantă în viaţă. După un scurt discurs, Robu se erijează în Moise şi le explică copiilor poruncile elevului silitor. „Să nu furaţi, să nu minţiţi, să veniţi la şcoală, să învăţaţi” şi nu în ultimul rând „să vă spălaţi”. Rapid se trece la prezentarea echipamentelor din dotare. Din nou cel mai bucuros copil din sală e chiar primarul Nicolae Robu care vede o bucată de hârtie mov în rechizite şi întreabă „ştiţi ale cui sunt culorile alb-violet?” Bucuros că primeşte răspunsul Poli, primarul exclamă „dacă nu ştia nimeni, vă luam ghiozdanele şi plecam cu ele”. După cadorisirea micuţilor, edilul se grăbeşte spre ieşire. „Să vii la şcoală că se dau rechiziţii”, se aude în spatele său, replica unei mame.
Alaiul din primărie pleacă spre şcoala generală numărul 1. Aici primarul e aşteptat ca la carte. O curte plină de elevi aşteaptă bucuroşi, alături de mame sau bunici să vină edilul cu cadourile. Pe uşa de la curtea şcolii tronează mare un afiş „În şcoală nu se ţipă”. Grăbit, primarul ajunge în mijlocul elevilor. Bucuros de audienţa mare, reia discursurile despre necesitatea şcolii şi poruncile la care adaugă „să nu cerşiţi”. Elevii află, la fel ca şi cei de la şcoala 15, că primarul nu are nimic cu rromii, doar cu cei bogaţi care îşi construiesc palate cu turnuleţe ilegale, asta deşi presa scrie că ar fi rasist.
Odată lămurit subiectul arzător edilul întră şi mai bine în rol şi se joacă de-a magicianul. Scoate rând pe rând rechizitele din ghiozdan şi face inventarul mai ceva ca un magazioner cu state vechi. În vreme ce copiii cu ochii sclipind de fericire îşi iau în primire ghiozdanele, Robu se pregăteşte de plecare, nu înainte de a cere ca acţiunea din curtea şcolii să fie filmată de şoferul său. Odată terminată operaţiunea de pe „platoul de filmare”, edilul pleacă, nu înainte de a discuta cu două doamne care se plâng că stau în Kuntz şi nu au curent. Bucuria edilul creşte exponenţial când o doamnă cu un copil şi poşetă de firmă, asortată cu ghiozdanul pomană, vin să îşi facă o poză cu el.
