Luni, aflată la o conferinţă de presă, aud o colegă că spune „patru copii abandonaţi lângă Catedrală”. Ma uit mirată şi întreb de ce face glume proaste. Îmi spune că e adevărat. Nu am crezut până nu am văzut ştirea cu ochii mei. Am mai scris un editorial pe acestă temă, dar îmi pare că părinţii tâmpiţi sunt un subiect inepuizabil în România.
Acum câteva săptămâni, la ştrand, o piţipoancă trecută de 35 de ani îşi punea copilul de maxim cinci ani să îi care şezlongul. După o sesiune de stat la soare, copilul s-a ales şi cu nişte înjurături şi ameninţări. Puştiul era obraznic. Rău de tot. Nesimţit şi absurd. Voia să intre în apă tocmai când mama se bronza! Ieri seară, într-un magazin, un tată îşi lovea copilul peste cap pentru că nu tăcea. Nici nu vreau să mă gândesc ce porţii serveşte în intimitatea căminului, unde, în mod normal, un copil s-ar simţi protejat.
Dragi părinţi moderni, copiii nu sunt televizoare, să le daţi pumni că nu mai merg, să tacă atunci când apăsaţi pe telecomanda sau să ilustreze numai ce doriţi. Un copil e o viaţă. Şi de fiecare dată când îl loviţi i se impregnează bătaia în subconştient. Fie o va primi, fie o va da. De fiecare dată când îl jigniţi, el se obişnuieşte să fie tratat urât. Apoi în viaţă ajunge să se agaţe de oameni nepotriviţi pentru a primi iubire. Dincolo de astea, cel mai mult mă deranjează veşnica poveste din „căzniciile” care nu merg. Stăm împreună pentru copil. Aşa ceva nu există, pentru mine. Oamenii stau pentru ei, nu pentru alţii. Dar sinceritatea e un lucru greu. Un om matur are zeci de modalităţi de evadare. Se poate minţi cu TV, droguri, alcool, sex, bogaţie sau altele. Un copil nu are aşa ceva. El ia în plin toată energia negativă dintr-o casă cu probleme. Chiar dacă părinţii se ceartă departe de el, el simte. Şi interioriează pe viaţă. Ca adult ajunge un om speriat, un om vicios, totul din cauza părinţilor care spun că au rămas împreună pentru binele lui. Un bine care nu a venit şi nici nu va veni.
Chiar şi crescând cu doi părinţi, ce bucurie poate avea un copil care creşte în scandaluri şi atmosferă tensionată, care îşi vede ambii părinţi nefericiţi, dar i se spune că pentru el se suportă toate astea? Iubiţi părinţi, vă prindeţi odată? Copilul ăsta creşte în vină. Ajuns adult, şansele să se pedepsească toată viaţa sunt enorme.
