La o distanţă de doar 25 de kilometri de Timişoara, în marginea comunei Satchinez, pe drumul către Bărăteaz, se află o străveche mlaştină, supranumită „Delta Banatului”, care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ o sută de hectare. În apa nu prea adâncă trăiesc numeroase colonii de păsări, printre care specii de stârci de diferite culori şi mărimi sau de egrete, declarate monumente ale naturii, păsări răpitoare, raţe şi gâşte sălbatice, lişiţe sau găinuşe de baltă dar şi păsări cântătoare. Diversitatea mare a speciilor de păsări acvatice care pot fi întâlnite în rezervaţia de la Satchinez, aproximativ un sfert din numărul total al speciilor care reprezintă fauna ornitologică din România, l-a făcut pe cunoscutul ornitolog bănăţean Dionisie Linţia să numească această zonă „paradisul păsărilor din Banat”, căci această rezervaţie, cea mai importantă din vestul ţării, conservă un biotip arhaic, întregul ecosistem al Banatului fiind, în urmă cu mai bine de două veacuri, unul asemănător. Aici au fost identificate peste o sută de specii de păsări, majoritatea protejate în întreaga Europă, şi aproape tot atâtea specii de plante acvatice.
Faimoasă și peste hotare
Mlaştina de la Satchinez, a cărei faimă a ajuns şi peste hotare, a dobândit statutul de rezervaţie încă din 1942, dar din cauza mai multor intervenţii nefericite asupra zonei, care au adus prejudicii enorme acestui „muzeu viu”, coloniile de păsări s-au mutat de câteva ori, numărul păsărilor s-a împuţinat simţitor, dar, din fericire, n-au fost complet distruse. Speciile care trăiesc în rezervaţie sunt păsări migratoare. Primele care vin sunt stârcii de noapte, în martie, iar în aprilie vin egretele. Îşi fac cuiburile în răchita din colonie, căci vegetaţia bogată din rezervaţie reprezintă locuri excelente pentru cuibărit, iar la jumătatea lui septembrie pleacă spre ţările calde. În ultimii ani însă, au putut fi văzute mai multe exemplare de egrete care au rămas în zonele mlăştinoase şi pe timpul iernii. În rezervaţie trăiesc şi animale sălbatice precum vulpea, iepurele, căprioara sau porcul mistreţ.
Din anul 1991 fost recunoscută valoarea de unicat a rezervaţiei de la Satchinez de către forurile internaţionale care militează pentru protecţia păsărilor, unele pe cale de dispariţie la nivel mondial, şi ea a devenit unul dintre siturile Natura 2000 după ce a fost inclusă în proiectul Life Natura, de conservarea ei ocupându-se specialiştii de la Muzeul Banatului. Deşi necesită încă numeroase amenajări pentru a putea deveni o zonă de turism ecologic în adevăratul sens al cuvântului, rezervaţia este socotită totuşi unul dintre cele mai importante obiective turistice din Banat şi poate fi vizitată până în 15 septembrie, după anunţarea prealabilă a primăriei, în custodia căreia se află.
