Se spune că omul care a preferat să înjure în loc să dea cu piatra e inventatorul civilizaţiei. Eu mă tot întreb cât timp ne vom mai ghida după această zicală. Mărturisesc că, de obicei, nu prea citesc comentariile postate la articole, nici ale mele, nici ale altora. Îmi aduc aminte că, la debuturile în lumea radioului naţional, o prietenă dragă îmi povestea, zi de zi, cum este înjurată şi cum o jignesc diverşi pe site-ul insitituţiei de presă la care lucra şi cât de mult o demoralizau cuvintele unor străini. Zilele trecute am avut uimirea să constat că sunt şi eu catalogată în fel şi chip de nişte oameni care nu mă cunosc. Nişte fini analişti, care şi-au dat seama că dacă am uitat o literă pe undeva, nu se pune problema de grabă sau de oboseală, ci este un păcat care trădează lipsa mea de neuroni. Constatând că sunt proastă, au considerat să mă trimită te miri pe unde, să îmi facă recomandări de alte meserii. Competenţi oameni! Să vezi tu aşa din două rânduri IQ-ul unui om.
Păcat, domnilor şi doamnelor, că vă irosiţi postând comentarii pe site-uri, când aţi putea lucra la Pentagon. Cel puţin! Lăsând gluma la o parte, ştiu că orice site trăieşte din vizualizări şi că, până la urmă, ca ziarist nu poţi fi independent de cititori, nici chiar de cei care te critică. Dar de la critică, până la a refula mai ceva ca în manualele lui Freud, e cale lungă. Da, eu admit că am răspuns răului cu rău de multe ori din simplu instinct. Dar, în timp, mi-am dat seama că nu o să fiu mai bună şi mai frumoasă pentru că îi insult pe alţii, nici pentru că le răspund sau sufăr pentru ce spun. Am tot respectul pentru cititorii mei, chiar şi cei care mă critică, atunci când ştiu să îşi exprime opiniile politicos şi argumentat. Totuşi, sesizez că pentru unii cititori, printre care colegi ziarişti, înjuratul de la ştiri e un hobby care le aduce multă plăcere. Mă întreb cât de chinuit să fii să stai, să citeşti şi să te simţi mai bun şi mai deştept pentru simplul motiv că ştii să înjuri. Plecaţi mereu urechea la critici dacă sunt constructive şi exprimate de oameni educaţi. Şi, înainte să vă simţiţi jigniţi sau demoralizaţi, uitaţi-vă de două ori cine vă insultă. În funcţie de emitent, de la critică la compliment e un pas foarte mic.
