Un bărbat a fost călcat în picioare de bodyguarzi în timpul concertului trupei Cargo de duminică seara de la Timişoara – cam aşa au sunat toate ştirile pe care le-am auzit sau le-am citit pe acest subiect. Încercând să mă documentez mai bine m-am uitat şi eu la videoclip. Mărturisesc că nu am văzut niciun bărbat. UN BĂRBAT nu atacă pe cineva în vreme ce deja e la pământ, indiferent de ce uniformă poartă pe el şi indiferent de ce a făcut omul care îi e la picioare. Legat de bodyguard-ul tip smardoi de cartier, mi-am adus aminte că anul trecut la Jazz Tm, un festival de altfel foarte bine organizat, personal am avut probleme cu doi paznici când am vrut să intru după gard, în zona destinată presei şi personalului tehnic. Deşi aveam legitimaţie de presă şi acreditare, un stimat domn bodyguard m-a avertizat că dacă mai fac figuri mă aruncă peste gard, asta pentru că i-am spus că nu e normal să opreşti viceprimarul şi pe directorul Filarmonicii neştiind cine sunt.
Pentru cei care nu mă cunosc eu măsor undeva la 1,62 şi cântăresc circa 50 kg, deci clar eram ceva pericol. De fiţe l-am potolit pe loc, atunci când am scos telefonul din buzunar să îl înregistrez în caz că mă mai ameninţă. Câteva luni mai târziu, în centrul Timişoarei, la o prezentare de modă pe covor roşu, un alt smardoi cu uniformă security o împingea pe o spectatoare mai încolo cu remarca „dă-te, tu nu vezi ce urâtă eşti?” În România observ că la firmele de securitate sunt angajaţi orice băieţaşi de cartier care au fost trei luni la sală şi au luat steroizi pentru a reţine apă în ţesuturi. Cred că jobul se obţine fără vreun consult psihologic, deşi mi se pare absolut necesar. În România nimeni nu pare să ştie că bodyguard-ul e pus să păzeazscă şi cel mult să te ia pe sus şi să cheme poliţia dacă eşti recalcitrant. Legat de incidentul de aici, nu am înţeles prea bine de ce trupa Cargo a dat un comunicat de presă prin care îşi exprimă regretele pentru un incident în care nu a avut vreun amestesc. Probabil prea multă bună creştere. Firesc mi se părea ca firma care a trimis acei angajaţi să anunţe concedierea lor, pentru că din ceea ce ştiu eu se cheamă firmă de pază, nu firmă de „te rup în bătaie”.
