Umblă vorba în târg că dacă vrei să fii în „rând cu lumea bună“, trebuie să frecventezi anumite cluburi în anumite zile. E vorba de cluburile alea „tari“, care contează, unde vine lumea cu bani şi unde e de bun augur să fii văzut. Vinerea e distracţie aici, sâmbăta dincolo. Drept urmare, locaţiile astea de fiţe au parte de înghesuială pe cinste. Care, mai apoi e comentată în fel şi chip. De ăştia pe care noi oamenii care nu-nţelegem trendurile îi numim cocalari. Sau fiţoşi. Una din regulile nescrise din domeniu este aceea că într-un asemenea loc e musai să te afişezi cu o cămaşă „de brand“, doar atunci când e aglomeraţie.
Pentru asta s-a inventat telefonia mobilă, căci orice fiţos de marcă apelează la barmani, DJ sau animatoare pentru a fi la curent cu distracţia din oraş. Atitudinea cu care te afişezi în locuri din astea trebuie să fie aia de genul „nu-mi pasă de nimic“. Pentru a fi un fiţos veritabil, e musai să-ţi comanzi cea mai scumpă băutură a localului, care să fie aşezată în frapiera de la masă, astfel încât toţi fraierii care mişună prin zonă să fie impresionaţi. Aglomeraţia cu pricina e cât se poate de rodnică, fiindcă în locurile de acest gen domnişoare cu mult sex – appeal mişună ca furnicile în căutare de clienţi.
Drept urmare, socializarea se face mult mai uşor în condiţiile în care ea tocmai te-a călcat pe picioare sau şi-a vărsat băutura pe costumul tău cel scump. A doua zi, e foarte trendy să te plângi. Că faci un sfert de oră până la bar sau toaletă, chelnerii te fură ca-n codru, eşti nevoit să simţi transpiraţia fraierilor ş.a.m.d. Şi totuşi turma se adună ca la comandă săptămâna viitoare în aceeaşi locaţie afişând acelaşi aer mega – plictisit. Înainte de alcoolul de rigoare. Explicaţia este ceva de genul „deh, ce să-i faci? Toată lumea vine aici, deci tre’ să vin şi eu“.
