“Hey, yuo, frumoas-o ce faină ești”. „Nam m-ai văzut ceva așa drăgutsz”. Aceștia sunt ei. Unii dintre prietenii noștri virtuali. Majoritatea au diplomă de Bacalaureat și, câțiva, și de licență. Ne zgârâie retina cu “agramaticalitățile” lor zi de zi, pe paginile de Facebook. Nu ne putem supăra pe ei. Este ca și cum te-ai supăra pe un babuin că mănâncă cu aceeași mână cu care se scarpină în părțile dorsale. Nici nu le poți spune că au trecut prin școală ca gâsca prin apă, pentru că sistemul de învățământ românesc are normă de scos analfabeți pe bandă rulantă.
De când romgleza a devenit limbaj oficial pe rețeaua de socializare, s-au “updatat” și sunt mai “cool” decât ne-am fi “imagine that” vreodată. Nici la “school” nu mai merg fără să-și dea “check in”, iar la mic-dejun, prânz sau cină, nu mai servesc decât “breakfast”, “lunch” și “dinner”. Inevitabil, te trezești dimineața în fața unui “morning sunshine” sau a unei “big day today”. Să nu pui vreo poză sau vreun text legat de vreo întâmplare neplăcută din cotidian, că te-ai ars cu “OMG” și “WTF”. Asemeni Chiriței, ne dăm în stamba “foreign languages”-ilor, doar că “monsiu Șarlă” s-a transformat în “mister Ciarls”, iar Chirița însăși gândește și vorbește ca o “lady” în citate de Bucowski sau Henry Miller. Nu zic că-i rău, nici că-i “ok”, e așa cum e și gata. Dar dacă tot pretindem că suntem “friends”, un singur lucru vă rog: nu mai trimiteti “poop”, ci doar “kisses” sau “:*”. E de-a dreptul “disgusting”, iar dacă nu mă credeți, “da-ți” un “sărci pe gugăl”. LOL
