Persoanele care ies în cluburile timișorene au diferite motivaţii atunci când renunţă la somn pentru o noapte de distracţie. Fie că îşi aniversează o zi de naştere, fie că au ieşit la agăţat, fie că au de semnat condica de prezenţă, fie că vor să-şi etaleze cu mândrie şi ostentaţie hainele maşinile sau noile cuceriri feminine, toţi aleg să frecventeze cluburile en – vogue în speranţa că li se va întâmpla ceva mişto, ceva care să-i scoată din ruptura cotidiană. Lor li se adaugă un număr de persoane tot mai mic care ies pentru muzică, adevăraţii devoratori sau ascultători de muzică, cei care au în spate ani buni de ascultat. Adică, noi, ăia care am auzit de Bob Marley nu doar din reclame, de Parov Stelar sau Pantera, care nu mergem la evenimente doar pentru că pe afiş e trecut vreun DJ sau o formaţie din afara ţării, care am auzit de Ministry of Sound sau Hard Rock Café, care ştim cu ce se mănâncă hardcore-ul sau breakbeat-ul. Cei care putem argumenta decizia luată cu opinii pertinente, care nu umplem locaţia doar pentru că e la modă.
Ceilalţi sunt aceia care vin doar la DJ-ul străin, care se laudă cu selfie-uri şi check-in-uri, care nu înţeleg practic nimic şi care se consideră buricul târgului. Ei sunt cei care merg la concert sau la o petrecere doar pentru că „e beton“, neştiind nici o clipă ce muzică foloseşte acesta în playlist sau care e diferenţa între chitară şi tobe. Degeaba se chinuie organizatorii de evenimente să aducă diverse nume interesante, dacă acestea nu-s pe buzele „celorlalţi“ n-are farmec. Drept urmare, viaţa de noapte de la noi din oraş e aşa cum e. Ca un film din categoria B movie. De prost gust.
