Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, a avut, vineri seara, o primă reacţie la scandalul supertunului imobiliar dat statului cu sprijinul municipalităţii, în emisiunea „La ordinea zilei” de la Antena 3, liberalul susţinând că totul este în regulă. În încercarea de a acoperi vânzarea către Neag Group SA, firma unde a lucrat consilierul său personal Alexandru Chirilă, pentru 90.000 euro a drepturilor celor cinci hectare de teren din intravilanul Timişoarei, a căror valoare depăşeşte patru milioane de euro, Robu a lansat o serie de informaţii false, încercând să manipuleze opinia publică. În lipsa argumetelor, a acuzat că am fost plătit pentru a publica investigaţia, afirmaţii pe care va trebui să le dovedească în faţa instanţei. Iată principalele susţineri mincinoase făcute de Nicolae Robu:
1. Nu au fost vândute decât drepturile de administrare asupra terenurilor pentru că Seritim SA are acele terenuri în administrare, nu în proprietate. Minciună pentru că terenurile sunt în procedura prevăzută de HG 834/1991 de obţinere a certificatului de proprietate a terenurilor, aşa cum s-a realizat în cazul terenurilor de la Sacoşu Turcesc, iar după întabulare acestea vor deveni, practic, proprietatea Neag Group SA. Conform raportului lichidatorului judiciar depus la Tribunalul Timiş în procesul de insolvenţă a fost semnată ” o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare a dreptului asupra terenului care va avea loc după îndeplinirea formalităţilor de întabulare în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al SC Seritim SA asupra acestui teren” . Altfel spus, lichidatorul a vândut către Neag Group SA dreptul de proprietate asupra terenurilor firmei de stat după ce îi va fi recunoscut acest drept după încheierea procedurii prevăzute de HG 834. În plus un drept de administrare nu poate fi dat printr-o promisiune de vânzare – cumpărare, promisiune care se referă la dreptul de proprietate.
2. Lichidatorul judiciar (Ecaterina Precup, n.a.) a stabilit „pe răspunderea lui, nu a Primăriei Municipiului Timişoara, că valorează dreptul de administrare a terenurilor 90.000 euro „pentru că nu e treaba primăriei cui vinde și nici măcar cu cât vinde. Drepturile au fost vândute către Neag Group, pentru că aceasta ar avea drept de preemțiune, fiind proprietara unor clădiri pe acel teren”. Total fals pentru că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, lichidatorul judiciar nu poate face altceva decât ce decid majoritatea creditorilor în adunarea generală. În cazul de faţă nu a existat niciun fel de evaluare a terenurilor, ci doar o ofertă de cumpărare directă, iar, în şedinţa din 10 februarie 2014, Primăria Timişoara, ca şi creditor principal, a votat pentru vinderea drepturilor asupra terenurilor firmei unde statul este acţionar majoritar. În baza acestui vot majoritar al Primăriei Timişoara, lichidatorul a semnat ulterior promisiunea de vânzare – cumpărare. Neag Group, conform contractului de vânzare – cumpărare din 2003, are drept de preemţiune doar pentru „pământul de sub clădiri”, nu pentru tot terenul. Acest lucru a fost confirmat şi de o decizie definitivă a Curţii de Apel Timişoara.
3. Lichidatorul judiciar schimbat (Iavorschi Nicolae) nu a făcut nimic pentru a recupera măcar un leu şi a închiriat fără acordul creditorilor terenul. Minciunile acestea au fost demontate chiar de Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa prin care s-a decis repunerea lui Iavorschi ca şi lichidator, constatându-se că a făcut demersuri şi a reuşit obţinerea întabulării, implicit recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenurilor SC Seritim SA de la Sacoşu Turcesc, acestea împreună cu clădirile de acolo fiind scoase la licitaţie. În cazul demersurilor de recunoaştere a drepturilor de proprietate asupra terenurilor din Timişoara, acestea au fost blocate ani de zile chiar de Primăria Timişoara care nu a recunsocut vecinătăţile. Mai mult, contractul de închiriere încheiat anul trecut, în luna martie, a fost confirmat de adunarea creditorilor în aprilie, iar Curtea de Apel Timişoara a apreciat că lichidatorul a acţionat cu bună credinţă şi a adus bani firmei falimentare, existând o clauză care prevedea că închirierea încetează când Seritim SA devine proprietarul terenurilor. Un simplu calcul arată că din veniturile obţinute prin închiriere s-ar fi reuşit, în aproximativ un an şi şase luni, achitarea tuturor creanţelor, iar statul ar fi rămas proprietarul terenului. Contractul de închiriere nu a convenit firmei Neag Group SA, care avea clădirile pe respectivele terenuri.
