„Misiunea Setup Venue a luat sfârşit. Timp de aproape şase ani, Setup a fost un spaţiu de referinţă pentru evenimentele muzicale alternative din Timişoara – concerte live, DJ Sets, spectacole, proiecţii sau alte activităţi culturale. În tot acest timp contextul cultural şi muzical local s-a schimbat, iar posibilităţile de a susţine săptămânal cu evenimente de anvergură acestui spaţiu s-au redus“, a fost explicaţia prin care zilele trecute unul din locurile emblematice ale oraşului şi-a anunţat închiderea. Desigur, pentru toţi oamenii cu scaun la cap asemenea veşti nu sunt defel liniştitoare şi demonstrează – dacă mai era cazul – că schimbările de comportament ale clubberilor duc fenomenul într-o direcţie greşită.
Fiindcă pe la noi e trendy proverbul cu „capra vecinului“, au existat şi altfel de reacţii. Venite din partea unor puştani necopţi, etern neînţeleşi, care s-au bucurat de această veste. Cert este că – din păcate – lucrurile faine din oraşul ăsta dispar unul câte unul. De-a lungul anilor, aceeaşi soartă au avut-o Discoland-ul, The Note-ul sau festivalul TM Base. Ca să nu mai amintim de 48 de ore, Rock La Mureş şi…lista poate continua. Ne place să ne mândrim cu faptul că odinioară am fost, vorba lui Jovanotti . L’ombelico del mondo. Da, am fost buricul muzicii în România. Nu ne place să constatăm că în ultimii ani, am coborât mult de tot. Deşi avem o sumedenie de locaţii unde aparent se întâmplă multe evenimente, Timişoara e mult sub Cluj – de exemplu – la acest capitol. Motivele-s multe şi necesită discuţii interminabile. Cert este că noua generaţie de clubberi are o percepţie aiurea asupra fenomenului.
Nu ştiu dacă de vină pentru această tembelizare generală este generaţia Pro. Acea prosteală cu tembelizorul de acum câţiva ani. Poate e doar unul din motive. Treptat – treptat, pasiunea pentru muzică a fost înlocuită. Asta a dus la dispariţia melomanilor. Şi la apariţia party-urilor „incendiare“. Astea trase parcă la xerox. Unde nu mai contează cine pune muzică. Ce fel de muzică. Sau servirea. Principalul e că e plin. Aglomeraţie. E plin de gagici. E plin şi de şerveţele în aer, mă-nţelegi? E cu shot-uri colorate. E locul unde clubberul trebuie să fie prezent. Asta e generaţia petrecăreţilor traşi la xerox. În aceste condiţii, n-ar trebui să ne mai mire faptul că locurile mişto ale oraşului dispar unul câte unul.
