Știți ce e cel mai trendy acum printre politicienii români care, dintr-un motiv sau altul, devin nefrecventabili, mai ales de către “ai lor”? Nu, nu valizele cu monogramă, ci locul în care au mare nevoie de acestea – Parlamentul European. Ai călcat pe bec prin România? Nu-i nimic, ți-am păstrat un scaun cald la Bruxelles. Ai pus umărul și portofelul pentru propășirea partidului? Excelent! Ia-ți ecuson de europarlamentar. În mod curios, locurile în înaltul for sunt, pentru politicienii noștri, indiferent de culoarea în care vopsesc “ciolanul” atunci când ajung la el, în egală măsură pedepse și recompense. Sunt și excepții, bineînțeles, însă prea puține ca să ne facă obrazul imaculat.
Arunci doar o privire în sala PE, pe la fotoliile românești, și zici că te uiți prin Poarta Otomană: fiice de președinte, ex-latifundiari în trening, care până mai ieri scuipau semințe la stadion, personaje cu sănătatea mintală cel puțin suspectă. Mai nou, un ex-ministru penal, trimis la o sinecură de siguranță, de teama DNA-ului. Iar printre cei care vor candida la viitoarele alegeri se află, printre alții, o ilustră deținătoare a Stelei României și a unui Sexgate și o ministră cu o atracție inexplicabilă pentru partea întunecată a gramaticii române. Știu: nu e o meteahnă doar românească, șahul politic se joacă peste tot, și cu mize și mai mari.
Ce-i al nostru e însă pus deoparte: incompetența se răsplătește. Și un studiu recent despre activitatea în PE a românilor o demonstrează și cu cifre. Cu una singură în cazul lui Vadim Tudor, Ovidiu Silaghi și Dan Zamfirescu: zero. Cei trei conduc în clasamentul absenteismului și al lipsei de activitate. Pun pariu că dacă am verifica totuși itinerariul acestor demnitari și ai altora de pe lista neagră am constata că deplasări la Bruxelles fac. Numai că picior de-al lor nu se vede pe holurile instituției, la birourile lor plimbă hârtii consilieri anonimi. Singurul care a recunoscut sincer că treaba asta nu poate dura la nesfârșit a fost Becali, care s-a lăsat de “europarlamentăreală” pe motiv că nici banul nu era cine știe ce, și nici nu prea era el vedetă pe acolo. Nu cred că săreau jurnaliștii italieni sau francezi pe el când îl apuca râsul ăla molipsitor în lift. A plecat simpaticul, însă au rămas alții.
Trimitem Europei oameni săraci cu duhul, specialiști în shopping și în mâncat bani publici. Se uită Occidentul la acești ambasadori ai rușinii și vede o țară fanariotă, în care corupții moral sunt considerați de nefericiții care-i tot votează “băieți care s-au descurcat”.
