La câteva zile după ce ”Meșterul Manole” – prima opera rock din România, compusă de Josef Kappl, legendarul bassist al formației Phoenix, pe un libret de Victor Cârcu, unul dintre textierii celebri ai aceleiași formații – a fost publicată o cronică ce desfințează orice demers. Pe pagina de WordPress a fan-clubului Phoenix, s-a publicat articolul ”Masonul Manole, cronica unui eșec anunțat” – un text care lejer ar putea umple șapte pagini de ziar (fără poze) și care nu e asumat de niciun autor. Rând pe rând textul atacă fiecare personaj implicat în nașterea noii opere care își are originea în proiectul din 1973 al Phoenix-ilor, dar care, la momentul respectiv, a fost respins de cenzură.
”Cronică” antisemită
Postarea de pe blogul Fanclub Phoenix e un discurs antisemit, un atac la adresa protagoniștilor și artiștilor implicați în proiect, la limita dintre fascism și xenofobie. Kappl e numit ”evreu”, de parcă asta ar fi o tară. Nici ceilalți nu scapă. ”Cucerirea titlului Timișoara – Oraș European, la cheremul megalomaniei evreului circusant Kappl de cetățenie nemțească și nu israeliană, țiganului moldovean șef de lăutari Țăndărică, tot cetățean neamț și nu moldovean și a folkistului Baniciu, timișorean miticizat. A nu se confunda termenul cu mitic. Singurul aspect mitic la Mitică Baniciu este averea măricică pe care a strâns-o cântând piesele lui Covaci, timp de 40 de ani”, notează bloggul.
Ceva mai încolo Josef Kappl este numit mason. Restul, ”muzicanți de birt”. Despre Țăndărică se scrie că bate tobele prost. Prestația orchestrei și a invitaților e, în viziunea aceluiași autor necunoscut, ”jenabilă”.
”Masonul Manole” și organizații ”secrete”
”Te întrebi pe cine întrupeaza Kappl în outfit-ul ăla elegant de mason. Negru-vodă nu prea crezi să fi fost mason. În viziunea ta cel puțin, în viziunea lui Kappl, cine știe … Manole poartă rasă. Parca era arhitect-mason nu călugăr. Dar oare Manole de ce poartă rasă albă? Îți aduci aminte ca prin vis că monahii Opus Dei poartă rasă albă. Încerci a nu știu câta oară să îți revii. Țoala asta sigur nu este de la tomberon. Începe să devină halucinant. Simboluri esoterice într-un spectacol jenibil? Începi să înțelegi viziunea compozitorului. Manole a fost mason turco-asiatico-evreu. Profund mitic; români au fost doar meșterii zidari și calfele. Și Ana, cea sacrificată. Ăia care dau cu sapa și sacrificații. Adică proștii și idioții. Oare ce semnificație or avea tentele de lied german? Sau de folclor de mahala bucureștean? Îți aduci aminte de cobzar bătrân. Și dupa mizrahi și mahala iar klezmer music. De atâta românism îți vine să-ți dai haina de pe tine și să îți pui kipa în cap. (…) S-au rătăcit și câțiva cu pălăriuțe mici în orchestră. Oșeni, nu evrei. Evreii nu se dau de gol, au lăsat kipa acasă, în buna tradiție marranos”, se mai poate citi în postarea din 7 decembrie.
”E o chestiune iscată de invidie”
Aflat în proces cu Nicu Covaci pentru drepturi de autor, Mircea Baniciu ne spune că ar vrea să nu comenteze postarea. ”Am citit-o cu toții. E o treabă foarte urâtă, nu credeam că se va ajunge până aici”, spune artistul.
Din Germania, Josef Kappl, confirmă ceea ce multă lume bănuia. ”Recunosc amprenta domnului Covaci în această scriere. Cine a scris articolul a făcut-o la comanda lui”, spune basistul și autorul primei opera simfonice din România. E siderat, bănățeanul trăit de ani buni în civilizația Occidentului, că în acest moment cineva poate avea un astfel de discurs antisemit. ”În 2013, acuși 2014, să ai astfel de atitudine aproape fascistă mi se pare ceva incredibil. E o chestiune iscată de invidie. Premiera operei a fost ca un tsunami care i-a luat prin surprindere pe ”marii artiști” din gașca respectivă””, conchide Kappl.
