Un accident rutier, un infarct sau o simplă lovitură la cap şi viaţa unui om poate deveni un somn inconștient, adânc, ce nu mai seamănă a viață, ci este un limbo al liniștii pentru pacient, și unul al durerii pentru familie. Conectaţi la aparate fără de care inima s-ar opri în câteva secunde sau pur şi simplu întinși pe patul de spital fără să ştie nimic despre ce se întâmplă în jurul lor. Pentru oamenii aflaţi în stare vegetativă, medicii fac tot posibilul să-i ţină pe linia de plutire. Pe unii dintre ei însă doar Dumnezeu îi mai poate salva. Cu toate eforturile depuse, niciun doctor nu poate ştii dacă un om-legumă este condamnat la moarte sau îşi poate reveni miraculos. Un lucru e cert, cu cât un pacient este mai mult timp inconştient, cu atât şi şansele lui de recuperare scad.
În secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă din cadrul Spitalului Judeţean din Timişoara, între trei şi zece paturi sunt ocupate permanent de oamenii aflaţi într-o stare de comă prelungită, al căror creier a încetat să mai funcţioneze, ci doar inima le mai bate în piept. Dorel Săndesc, şeful secţiei ATI, povesteşte că există mai multe tipuri de comă prelungită. Cea mai gravă este moartea cerebrală, adică pacienţii au toată activitatea creierului oprită, iar în urma analizelor realizate, medicii sunt convinşi că în cel mult câteva zile după instalarea morţii cerebrale şi inima se va opri. Tocmai de aceea, familiile acestor pacienţi sunt convinse să accepte ca organele pacientului să fie prelevate astfel încât să poată fi salvate alte vieţi.
„Pacienţii în stare vegetativă persistentă îşi pierd identitatea de fiinţe umane”
Pe lângă pacienţii aflaţi în moarte cerebrală cărora le este imposibil să mai iasă din această stare, mai există oameni care sunt în comă, dar mici părţi ale creierului încă mai funcţionează. „Aceşti pacienţi pot evolua fie spre aprofundarea comei şi intrarea în moarte cerebrală, fie spre ameliorare, în funcţie de boală, sau chiar ieşirea din comă”, explică Dorel Săndesc. Dar mai există o posibilitate, aceea de a rămâne în comă prelungită, în care mai sunt prezente doar reflexele de bază, aşa cum este respiraţia, posibilitatea de digestie sau rinichii încă mai funcţionează, însă pacientul nu-şi mai recuperează starea de conştienţă. Medicii spun că aceşti pacienţi se află în stări vegetative persistente.
Despre bolnavii în stare vegetativă, şeful secţiei ATI este de părere că îşi pierd identitatea de fiinţe umane. „Există foarte multe studii care te fac să te întrebi „ce este omul, ce-l defineşte pe om?”. Faptul că are tub digestiv, că are rinichi şi produce urină, respiră, aceste lucruri sunt specifice regnului animal. Mai mult ca sigur, ceea ce ne defineşte este starea de conştienţă, intelectul, pentru că suntem fiinţe gânditoare. Or, un pacient în stare vegetativă îşi pierde această esenţă a fiinţei umane, conştienţa, şi rămâne într-o formă care nu este identică cu natura umană”, mărturisește medicul. Tocmai de aceea, potrivit unor statistici, mulţi pacienţi şi familii au spus că în cazul în care ar ajunge în această stare, nu ar mai dori ca medicii să continue tratamentul doar ca să prelungească starea vegetativă persistentă.
Povestea fetiţei în stare vegetativă care i-a impresionat pe medici
În mod normal, un pacient poate fi internat la secţia ATI cel mult şapte zile. Dar în condiţiile în care nu există o secţie special amenajată pentru pacienţii aflaţi în stare vegetativă, aceştia rămân internaţi luni sau chiar ani. Şeful ATI din cadrul Spitalului Judeţean Timişoara îşi aminteşte de o situaţie dramatică petrecută în urmă cu câţiva ani. O fetiţă aflată în stare vegetativă persistentă a crescut pur şi simplu pe patul de spital. „Trei ani a fost în stare de comă prelungită, pacienta minoră a crescut aici în pat, s-a maturizat funcţional, somatic, corpul ei s-a transformat dintr-o fetiţă într-o fată la pubertate, dar, din păcate, a murit”, povesteşte Dorel Săndesc.
„Pacienţii în stare vegetativă sunt o provocare pentru spitalele de urgenţă”
Şeful ATI atrage atenţia asupra faptului că în România nu există un program finanţat de Guvern astfel încât pacienţii aflaţi în stare vegetativă să beneficieze de condiţii speciale, ci sunt trataţi în secţiile ATI, blocând astfel paturi destinate pentru domeniul marilor urgenţe. „Pacienţii aflaţi în stare vegetativă sunt o provocare pentru spitalele de urgenţă. În alte ţări dezvoltate, există aşa numitele terapii intensive intermediare sau terapie adresată pacienţilor dependenţi, în care sunt îngrijiţi, eliberând secţiile de terapie intensivă destinate cazurilor grave”, precizează medicul.
Pe lângă această problemă, costurile pentru menţinerea în viaţă a unui astfel de pacient sunt uriaşe. Spitalele primesc în jur de 2.000 de lei pentru pacienţii în stare gravă, care se presupune că stau cel mult şapte zile în secţia ATI, bani care sunt insuficienţi pentru acoperirea cheltuielilor. În ceea ce priveşte zvonurile cum că există pacienţi în lume care şi-au revenit din moarte cerebrală, Dorel Săndesc susţine că acest lucru este imposibil, ci doar cei aflaţi în stare vegetativă pot să revină la viaţă.
