Fostul solist al celor de la Judas Priest a cântat în prima zi a acestei săptămâni la Timişoara în faţa a o sută de plătitori de bilete. Cunoscut mai ales datorită faptului că a activat ca vocalist în celebra trupă Judas Priest (unde l-a înlocuit pe Rob Halford), alături de care a înregistrat două albume de studio, muzicianul american Tim Ripper Owens a mai făcut parte din trupe ca Iced Earth, Beyond Fear sau Yngwie Malmsteen’s Rising Force. N-a venit singur, căci în seara respectivă au mai cântat trupele Acidcell (Elveţia), Crossholder (Ungaria) şi timişorenii de la Sanctuar. Biletele pentru acest eveniment au costat 20 lei în avans sau 30 lei la faţa locului. Revenind, o sută de timişoreni au ţinut să asiste la acest concert. Desigur, putem găsi circumstanţe atenuante pentru lipsa publicului. De exemplu, că a fost o zi de luni, în care nici iarba nu creşte. Sau că evenimentul n-a fost promovat prin bannere uriaşe în Piaţa Operei, aşa încât să afle toată lumea. Desigur, există şi mulţi care consideră că heavy – metal – ul nu mai e la modă. La fel de bine putem da vina şi pe vremea capricioasă de afară. Sau pe guvernul ăsta incompetent care nu ne asigură nişte salarii decente, astfel încât să ne permitem şi noi să mergem la concerte mişto şi să mai şi cumpărăm câte un disc sau un T-shirt, pentru a sprijini formaţia care transpiră pe scenă în faţa noastră. Circumstanţele atenuante pentru faptul că lumea nu mai iese din casă la concerte, pot fi multe şi fiecare are explicaţii mai mult sau mai puţin pertinente. Dincolo de toate, oraşul ăsta „în care nu se întâmplă nimic“ şi care odinioară a fost considerat pe bună dreptate „buricul“ muzicii româneşti, a devenit cât se poate de plat.
E un oraş care creşte pe zi ce trece, dar în care spiritul timişorean nu se mai regăseşte în diverse domenii. Care are tot mai mulţi locuitori, dar tot mai puţini timişoreni. În care „efectul de turmă din Complex“ face legea. În care nici rockerii, punkerii, hip – hop – erii şi nici chiar anarhiştii nu mai sunt ce au fost. În care melomanii preferă să bea o bere la birtul din colţ decât să plătească un bilet de intrare la un concert. Categoric, trăim vremuri în care nici măcar muzicienii timişoreni nu mai sunt curioşi de evenimente mişto. Da, ştiu, mulţi dintre artiştii Timişoarei au avut exact luni seara repetiţie sau au fost plecaţi în turneu. Ştiu şi că aceeaşi muzicieni timişoreni sunt atât de cu nasul pe sus încât au pierdut orice contact cu bunul simţ şi realitatea cotidiană. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de concertele cu treizecidemii de oameni în Centru. Sau de sindrofiile cu bani publici şi playback garantat puse la cale de autorităţile locale. Cei care n-au abdicat de la adevăratele valori, au acelaşi itinerar ca-n anii trecuţi: Budapesta, Belgrad, Viena. N-are rost să mai aducem chestii mişto în oraşul ăsta, căci vorba celor de la Genius, trăim „în oraşul trist/luminile se aprind/lumea e rea/şi viaţa este grea“.
