Curtea de Apel Alba Iulia a motivat decizia prin care s-a decis arestarea comisarului şef Traian Berbeceanu, fostul şef al Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Alba, şi Titi și Ramona Biriescu. Judecătorul a considerat că există indicii temeinice referitoare la comiterea infracţiunilor de care au fost acuzaţi de către DIICOT.
„Având în vedere şi celelalte activităţi infracţionale şi de protecţie, asigurate unor persoane cercetate penal şi cu multiple dosare penale, existente în timp pe rolul parchetelor, dosare conexate la D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba, cum este cazul dosarului Cupeţiu Dorin (dosar nr. 71D/P/2011, soluţionat prin rechizitoriu) şi dosarului Biriescu, precum şi alte activităţi de favorizare şi divulgare a cercetărilor realizate de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba, în care există suspiciuni că ar fi fost realizate tot de Berbeceanu Traian, indică faptul că inculpatul nu a acţionat ca un poliţist şi sef de structură care luptă împotriva crimei organizaţii şi că prin acţiunile sale a protejat şi încurajat săvârşirea de fapte penale de către diverse persoane. Faptul că Litera Constantin Cristian a fost folosit de Berbeceanu şi ca informator, nu îi dă dreptul legal comisarului Berbeceanu să treacă cu vederea infracţiunile comise de gruparea acestuia, cu atât mai mult cu cât nu s-a constatat până în prezent nici o cauză penală soluţionată ca urmare a informărilor făcute de Litera Constantin Cristian, ci s-au realizat doar învrăjbiri ale grupărilor infracţionale, realizate la solicitarea lui Berbeceanu Traian, aşa cum s-a probat în cauză şi cum se exprimă chiar Berbeceanu Traian cu cuvântul „măcel”, aspect relatat de martorul Constantinescu Emil. Din listingurile convorbirilor telefonice obţinute în cauză autorizat, reiese că între Litera Cristian, Berbeceanu Traian, Biriescu Titus, Vlaiconi Cristian şi Moş Ovidiu, au existat numeroase convorbiri telefonice, fapt ce confirmă în mod tehnic starea de fapt reţinută. Starea de fapt reţinută, este confirmată şi de interceptările ambientale autorizate, respectiv declaraţiile numiţilor Montaldo Liviu, Vlaiconi Cristian, Ştefoni Alin şi chiar Simota Alin (…)
Tot astfel, prin atitudinea sa, prin inacţiune (deşi trebuia şi avea competenţă să o facă), dar şi prin activitatea de a acorda consultanţă, a face aprecieri încurajatoare de genul „lasă că nu sunt probe” şi neluarea în considerare victimelor care l-au căutat să formuleze plângeri penale, susnumitul a favorizat şi sprijinit grupul infracţional precizat pe întreaga perioadă a existenţei sale, începând cu anul 2004 după racolare şi scăparea lui Litera în dosarul Montaldo, unde persoanele audiate au declarat că au luat drogurile de la Litera.
Inculpatul şi apărarea susţine că s-a comportat normal şi a acţionat în virtutea atribuţiunilor sale de serviciu, tututor faptelor expuse dându-le o aparenţă de legalitate şi afirmând că persoanele audiate nu sunt credibile. Cu toate acestea, nu se explică de ce martorii ar face astfel de declaraţii în condiţiile în care nu pot beneficia de avantaje în urma acestui fapt ci, dimpotrivă, eventuala nesinceritate a lor putând avea consecinţe penale. La fel, inculpatul nu poate justifica credibil existenţa unor documente clasificate şi cu regim de secret, documente şi suporturi optice şi audio la domiciliul său, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate, aspecte ce urmează a fi verificate”, a motivat Curtea de Apel Alba Iulia.
„În cauză există riscul evident de posibilitate a zădărnici urmărirea penală aflată la început, precum şi de influenţare a martorilor, de distrugere, alterare sau sustragere a mijloacelor materiale de probă. Prin poziţia avută în raport cu subordonaţii săi şi cu autoritatea pe care a avut-o şi o are asupra acestora apare evidentă posibilitatea zădărnicirii anchetei. Notorietatea de care se bucură inculpatul şi poziţia sa virulentă faţă de unii colegi şi colaboratori procurori, reliefată prin divulgarea în mas media a unor aspecte legate de cauzele aflate în lucru la organele de urmărire penală, prin care s-au divulgat aspecte vizând modalităţi şi procedee de anchetă, cauze aflate în lucru, întăresc convingerea instanţei că există riscul major ca inculpatul să influenţeze ancheta şi să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului în această cauză precum şi în alte cauze despre care a divulgat public date. Se remarcă faptul că atât la domiciliul inculpatului cât şi în incinta biroului său s-au găsit cu ocazia percheziţiilor efectuate mai multe acte care vizau atât cauze aflate în lucru cât şi alte cauze neînregistrate. S-au mai găsit de asemenea acte având caracter secret care nu erau deţinute legal în locaţiile respective, existând riscul ca aceste date să fie folosite nu în scopul în care au fost întocmite, ci pentru a influenţa ancheta şi de a îngreuna aflarea adevărului”, se arată în motivarea instanţei . La fel, raportat la persoana sa şi funcţia pe care a deţinut-o, persoanele pe care le cunoaşte există riscul real de a influenţa martorii care cunosc diferite împrejurări care au legătură cu cauza. (…)Cel puţin în stadiul iniţial al anchetei se justifică deţinerea inculpatului pentru a-l împiedica să interfereze cu cercetările ce se efectuează, existând în această cauză un risc major de împiedicare a bunei desfăşurări a procesului penal”.
Pentru a justifica pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea de Apel Alba Iulia a motivat că ” în aprecierea acestui pericol, fără a fi indisolubil legată de o examinare a gravităţii faptelor, gravitate incontestabilă de altfel, nu poate fi totuşi disociată de aspectele ce ţin de natura acuzaţiilor aduse (infracţiuni economice cu consecinţe deoasebit de grave, infracţiuni de sprijinire şi favorizare a unor persoane care au comis asemenea fapte precum şi fapte ce ţin de criminalitatea organizată, obstrucţionarea justiţiei ), de repetabilitatea acestora, de rezonanţa socială pe care o poate determina luarea la cunoştinţă a acestor fapte, de impactul major pe care-l generează în conştiinţa socială suspiciunea că un poliţist cu notorietate de onestitate ( în ce-l priveşte pe inc. Berbeceanu ), ale cărui prerogative principale le reprezintă descoperirea faptelor de criminalitate organizată şi instrumentarea acestor cauze cu obiectivitate şi imparţialitate, uzează de poziţia pe care o are în vederea ascunderii unor asemenea fapte şi aservirii activităţii sale unor interese personale şi colaterale.
Trebuie remarcat continuitatea în timp a faptelor presupus a fi fost săvârşite de inc. Berbeceanu, ceea ce denotă pericolul social evident pe care acesta îl reprezintă. Astfel, s-a dovedit cu actele existente la dosarul cauzei că cel puţin de 7 ani a vut cunoştinţă de faptele grave comise de către Litera Cristian şi cu toate acestea, a înţeles să nu se sesizeze oficial şi în calitatea sa de existenţa infracţiunilor comise şi nici să informeze asupra acestor fapte. Mai mult, l-a folosit pe acesta, cu justificarea că îl putea determina să „colaboreze” chiar în cauze în care avea un interes personal. Curtea subliniază că existenţa unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a unor fapte grave şi repetate de genul celor expuse mai sus, fapte care au luat o amploare deosebită în societatea actuală, precum şi calitatea pe care inculpatul o are – cu referire la inc. Berbeceanu, aceea de poliţist care avea şi influenţă de formator asupra subordonaţilor săi şi exigenţele cărora acesta se impunea să se supună prin prisma poziţiei sale de apărător al legii, conving un observator obiectiv că ordinea publică este în acest moment realmente ameninţată, ameninţarea fiind una reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Curtea reţine că prin deosebita lor gravitate şi reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite infracţiuni, cum sunt infracţiunile reţinute în speţa de faţă, pot produce o anumită „tulburare socială”, de natură a justifica o detenţie provizorie pe o anumită perioadă de timp”.
Referindu-se la apărarea invocată de cei trei inculpaţi, instanţa a susţinut că ” fără a minimaliza aspectele de ordin personal invocate în apărare de către inculpaţi, şi anume, starea de boală a inculpatei Biriescu sau conduita socială ireproşabilă, cariera de excepţie, statutul recunoscut în societate – în ce-l priveşte pe inculpatul Berbeceanu, Curtea precizează că necesitatea ocrotirii unui interes de ordine publică, general al societăţii, primează protejării celui privat al inculpaţilor, astfel încât luarea măsurii este indispensabilă pe baza circumstanţelor. Curtea a analizat în cadrul verificărilor sale şi posibilitatea instituirii faţă de inculpat a unor măsuri neprivative de libertate conf. art. 136 al. 8 C.p.p., însă în condiţiile date acestea au fost considerate insuficiente pentru protejarea unui interes fundamental al societăţii, apreciindu-se că în cauză nu există garanţii reale în sensul desfăşurării optime a anchetei penale şi a creării convingerii că reacţia autorităţilor faţă de asemenea fapte săvârşite de persoane considerate respectabile sau care trebuiau să ancheteze asemenea fapte este una fermă şi eficientă”.
Recursul la decizia arestării lui Traian Berbeceanu şi a soşilor Biriescu va fi judecat, miercuri, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
