Evadarea din lumea rece a secolului vitezei nebune devine tot mai des o realitate pentru oamenii care aleg să nu facă parte din cultul ce se închină la Zeul Banului. Lasă cariera și salariile mari în urmă, îngrozindu-și părinții, și iau lumea în piept, asemeni temerarilor din vremuri de demult, inițiați în arta de a trăi liber. Timișoreanul de 22 de ani, absolvent de Psihologie, Bogdan Budai trăiește acum povestea refugiului în lumea largă. Are barbă și mustață, câțiva gologani în buzunar și o demisie dintr-o corporație la activ. În 16 martie a plecat în călătoria vieții lui, iar până acum a străbătut șase țări: Ungaria, Croația, Slovenia, Italia, Franța, Spania și tocmai a ajuns în Portugalia. Nebunie? Greu de spus. Cert este însă că Bogdan învață, pe propria piele, ce înseamnă „carpe diem”.
Bogdan Budai e pe lngă Lisabona acum și spune că se bucură de noua lui viață. Povestește că în unele țări a petrecut doar o noapte, iar în altele, două luni. În total a cheltuit doar 150 de euro. Cu două zile înainte de a pleca un prieten i-a făcut cadou un pedometru – un aparat care contorizează pașii făcuți de cel care-l poartă. Așa că Bogdan știe că în Croația a făcut primul milion, iar ca să ajungă la Atlantic a avut nevoie de 1.325.555 de pași.
Cea mai mare cheltuială, 15 euro
Cum se descurcă Bogdan fără bani de călătorie? Caută pe Internet persoane la fel de deschise ca el care oferă cazare și masă contra ajutor în gosposdărie sau afacere. Așa a văzut Ungaria sau Croația – țări în care a petrecut cel mai mult timp. Prima dată a lucrat pe lângă o pensiune lângă Pecs și i-a ajutat pe proprietari la recepție și grădinărit. ”Eu consider că mă descurc foarte bine cu banii. Daca fac un calcul îmi dau seama că am cheltuit, în medie, 1 euro pe zi. În banii ăștia având inclus transport, cazare, mâncare, țigari și iesit în oraș. Nu e mult, dar aș putea chiar să fac asta fără bani. Am observat că 80-90% din banii pe care i-am cheltuit până acum au fost pentru tutun și ieșit în oraș cu prietenii pe care mi i-am făcut. Da, am făcut o „aroganță” în Ungaria. Într-o zi libera am vizitat Villany, un oraș renumit pentru vin. Acolo mi-am permis să mănânc la restaurant, să beau un pahar de vin și o cafea. Prânzul ăsta m-a costat în jur de 15 euro, iar pentru mine a fost cea mai mare cheltuială de pana acum”, poveștește Bogdan despre noua lui viață. În general locuiește cu oamenii unde face voluntariat. A avut camera lui sau un cort de armată, până acum, dar au fost și nopți fără un acoperiș deasupra capului. În călătoria spre Portugalia a dormit o noapte pe plaja cu pietre, lângă Nice. Într-o altă noapte, în Grau du Roi a dormit într-un cămin studențesc, pe podea, pe hol. Iar în Spania, în Tarragona, a dormit pe o plajă cu nisip.
”Patru luni și jumătate de experiențe pozitive”
”Dacă stau bine și mă gândesc îți pot spune cel puțin câte o experiență interesantă din fiecare țară. Aventuri am începând de la urcat pe cea mai înaltă clădire nepopulată din Europa, în Ungaria, până la dormit pe plaja cu pietre în Franța, ori la momentul în care am fost acostat de poliție și dus la secție pentru că s-a crezut că suntem imigranți ilegali (eu și Joey, un voluntar cu care eram), în Croația”, mărturisește Bogdan Budai. ”Am observat că dacă îmi păstrez optimismul și încrederea, lucrurile merg bine și se încheie exact cum trebuie”, spune Bogdan.
Și a mai învățat ceva. ”Am hotărât să nu îmi mai fac planuri și să mă bucur de ceea ce mi se întâmplă”. Recunoaște că acum este ”mai relaxat ca niciodată”. ”Prima oară când am conștientizat lucrul acesta am fost stupefiat. Nu mi-a venit să cred că într-adevăr nu am niciun motiv pentru a fi stresat. Chiar dacă mai demult, când eram în țară, mai spuneam că sunt relaxat și că nu am niciun motiv pentru a fi stresat, acum realizez cât mă înșelam. Sunt atât de liniștit – poate din cauză că fac ceea ce îmi doresc. Poate din cauză că îmi urmez visul și am ajuns să simt că sunt liber așa cum îmi doream de mult. Nu știu de ce, dar am ajuns să nu am niciun motiv pentru a fi îngrijorat”.
