Scandalul închiderii temporare a cluburilor în plin sezon de vacanță, a cărei oportunitate este greu de argumentat fără nişte probe solide cum ar fi măsurători ale nivelului de zgomot realizate autorităţilor statului şi nu după ureche, a fost prilejul pentru DictatoRobu să inaugureze un nou mecanism de sfidare a legii. Spuneam mai sus de oportunitate și nu de legalitatea deciziei pentru că, dacă s-a făcut un abuz, doar un judecător poate să decidă acest lucru, iar cei vinovați să-și asume responsabilitatea gesturilor și să plătească. Așa se întâmplă în orice stat civilizat. A negocia legea, ascunzându-te în spatele unui pseudo-plebiscit organizat pe Facebook te duce cu gândul mai degrabă la dictaturile din America de Sud, unde totul se întâmplă pentru şi în numele poporului.
Stau şi mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost peste 1.000 de oameni care să răspundă sondajului pe reţeaua de socializare, prag stabilit arbitrar de primar fără nici un argument ştiinţific? Dacă numărul celor care şi-au dat cu părerea ar fi fost de 999? Ar fi fost de acord cu decizia viceprimarului? Cine poate garanta că postacii primarului nu au creat nişte conturi false ca să îndeplinească planul la sondaj după apelurile disperate de ieri ale lui DictatoRobului să se împrăştie mesajul său ca să se depăşească pragul de o mie de oameni care-şi dau cu părerea? De ce ar avea nevoie de argumentul Facebook un ales local care spune că aplică legea? Această agitaţie din concediu a celui aflat în fruntea Timişoarei seamănă mai degrabă cu o repetiţie pentru momentul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da verdictul final în dosarul său de incompatibilitate, iar legea va trebui să fie pusă în aplicare. Şi până acum judecătorii instanţei supreme nu au cerut păreri pe Facebook despre cum să dea sentinţele.
