Jazz TM a fost, din punctul de vedere al melomanilor, o bucurie. Şi nici nu a fost greu având în vedere numele aduse de administraţia Robu la festivalul apărut din ambiţia primarului de a dovedi că există alternativă la cel de la Gărâna. Când am scris, înainte de festival, despre cele aflate în spatele imaginii poleite cu ajutorul artiştilor aduşi pe bani publici, am fost acuzaţi, de către postacii fanatici ai primarului Robu, că nu vrem binele oraşului . Succesul cântăreţilor de jazz nu scuteşte Primăria Timişoara să facă publice costurile exacte ale întregii paranghelii, de la onorariile artiştilor şi până la banii pentru publicitatea evenimentului plătit din banii iubitorilor şi neiubitorilor acestui gen muzical.
Cele petrecute în prima seară de festival au dovedit încă o dată superioritatea cu care primarul Nicolae Robu îl priveşte pe simplul cetăţean, plătitor de taxe. Să stea sute de scaune goale, iar timişorenii (care nu au avut norocul să primească o invitaţie moca de la organizatori, că doar 200 au cumpărat bilete) să stea în picioare în spatele gardului păzit de bodyguarzi, a fost dovada dispreţului feudal al celui care crede că este prea bun pentru acest oraş. Probabil erau prea prost îmbrăcaţi şi irelevanţi pentru domnii cu cămăşi scrobite, politrucii zilei sau sponsori electorali plictisiţi, şi pupilele cocoţate pe tocuri, dansând fericite în faţa scenei. Iar gestul făcut de Macy Gray de a-i ridica în picioare, la ultima reprezentaţie de la Jazz TM, pe cei din zona VIP a fost, poate, cel mai delicat, dar usturător gest de a-i readuce cu picioarele pe pământ pe cei care se cred zeii zilei. Nici inserturile pe toate ecranele cu primarul şi familia aplaudând artiştii, nici muzica bună de care s-au bucurat timişorenii nu vor reuşi să acopere aroganţa celor care cred că dând nişte „circ” poporului vor putea să-şi cumpere liniştea la următoarele alegeri.
P.S. Despre stilul „academic” al primarului Nicolae Robu de a-i blagoslovi pe jurnalişti cu altă ocazie.
