Cât costă o diplomă nou-nouță și lucioasă de Bacalaureat? Iată o întrebare la care anul acesta am primit mai multe răspunsuri decât puteam duce. Iar ecuația e simplă: fata sau băiatul dă Bac-ul, mama are bani, mama dă bani, proful bifează nota. În această mică mare înțelegere și-au vârât nasul procurorii și uite așa o directoare de liceu a ajuns să împartă toaleta din arest cu hoațele și prostituatele din București.
Pentru tinerii care și-au plătit ieșirea de pe băncile școlii nu cel care ia șpaga este însă adevăratul pericol. La fel de toxici ca samsarii de educație “la bucată” sunt părinții care dau mită. Părinții care fac trafic cu viitorul copilului lor de parcă ar cumpăra un kilogram de roșii de la piață. Dacă i-am urmări peste ani pe acești copii cu Bac-ul luat pe șpagă, oare ce am vedea? Oare ce ne-ar dezvălui cruda mașină a timpului? Un doctor, profesor, avocat, arhitect cu cariere promițătoare? Sau șomeri frustrați că “nu li se dă, nu li se face?” Și în cazul celei de-a doua variante, oare mama și tata se gândesc vreodată la răul iremediabil făcut cu plicul?
Da, educația costă. Însă prețul ei nu se bagă în buzunarul profesorului. Prețul se plătește seară de seară, ani în șir, de implicare în viața copilului tău, de teme verificate chiar și atunci când tremuri de oboseală, minute și ore și suflet dăruite cu dragoste. Părinții care cumpără viitor îl distrug și își trădează copilul într-un mod de neiertat. Părinții care dau șpagă pentru copii își nasc invers odraslele, îi trimit înapoi într-un neant fără vise, cufundat în întuneric. Ei le dau astfel o dovadă că lumea în care i-au azvârlit nu poate fi schimbată în bine și că revoluțiile care deschid minți nu există. Părinții care dau șpagă pentru copiii lor îi bagă cu capul în cloaca în care ei se complac de când se știu, în cloaca murdară și călduță a Țării Ignoranței.
