Audieri maraton, astăzi, la Curtea de Apel Timişoara, unde au fost ascultaţi cinci dintre investigatorii din dosar, cei mai întrebaţi fiind cei doi foşti poliţişti de frontieră – Andreea Brebenoiu şi Oliver Nixici. Faptul că au fost audiaţi ca şi cei trei investigatori sub acoperire care au acţionat în vama Foeni – prin sistemul video cu vocea şi imaginea distorsionate – a stârnit nemulţumirea avocaţilor care au cerut să fie ascultaţi în condiţii normale. Cererea a fost respinsă de judecătoarea de caz care a invocat legea privind prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie şi Codul de procedură penală. Cei doi investigatori au povestit despre modul în care se desfăşurau lucrurile în vama Moraviţa, specificând „îmi menţin toate declaraţiile date în timpul urmării penale şi cele consemnate în procesele verbale”. La întrebările legate de detalii legate de discuţiile purtate cu inculpaţi sau împărţirea banilor, investigatorii în multe situaţii au avut un răspuns clasic „nu-mi mai amintesc. Au trecut doi ani de atunci. Totul este aşa cum am consemnat şi declarat atunci”. Acest răspuns, cât şi informaţiile despre modul cum se opera în vamă le-au turnat plumb în oase inculpaţilor care, din când în când, au mai răbufnit scurt cu câte un „nu e adevărat”, „pleacă acasă” sau „minciună”.
Brebenoiu a explicat că „veneau contrabandiştii şi întrebau dacă în ziua respectivă se lucrează sau nu. Poliţiştii de frontieră şi vameşii le dădeau răspuns după ce ştiau dacă le vin sau nu controale. Ca nou venit trebuia să faci un pact cu ei pentru că altfele rai marginalizat. Când contrabandiştii se întorceau cu ţigări făceau plata către vameşi şi poliţişti de frontieră – un euro de cartuş care se împărţea. Era o maşinărie foarte bine pusă la punct,în care toate rotiţele funcţionau perfect. Ţigările nu se mai ascundeau. Se puneau în portbagaj şi pe bancheta din spate, iar baxurile se acopereau cu preşurile. În perioada în care am fost acolo, vamşii strângeau banii, apoi îi împărţeau cu poliţiştii de frontieră. Banii erau împărţiţi apoi în funcţie de post, cei care erau pe sensul de intrare în ţară fiind mai mulţi. Numai anumiţi oameni aveau acces să lucreze în punct”. Investigatoarea a susţinut că atunci când un om nou ajungea în Moraviţa cei care erau deja acolo ” se interesau pe cine ai în spate. Erau suspicioşi şi abia după ce aflau ce pile ai în spate începeau să aibă încredere. De multe ori, banii erau ascunşi ca să nu fie prinşi cu ei. Cel mai frecvent erau Marble şi Fast ţigările introduse”. Când investigatoarea a cerut permisiunea să facă o pauză ca să bea un pahar de apă, unul dintre inculpaţi a completat „unu cu cianură”.
Când a fost audiat Oliver Nixici prin sistemul de videoconferinţă, unul dintre avocaţi a cerut judecătoarei să procedeze la identificarea martorului în baza cărţii de identitate, cerere fiind respinsă. După ce a depus jurământul, Nixici a povestit că „dacă se lucra stabilea şeful de tură. M-am integrat din mers în acest colectiv şi am preluat modul de lucru. Nu am făcut nimic deosebit. Grup organizat pentru mine înseamnă când poliţişti de frontieră, vameşi şi contrabandişti se înţeleg să bage ţigări în ţară. Au fost situaţii când colegii mi-au spus că aş putea fi investigator. Nu am constatat personal că erau ţigări pentru că baxurile erau acoperite cu material de culoare închisă. Cantitatea de ţigări se stabilea în funcţie de şpăgile plătite de traficanţi. Ştiam că sunt ţigări pentru că asta se aducea din Serbia. Se luau măsuri ca să se ascundă banii”. Următorul termen a fost stabilit pentru 4 iulie.
