A luat țara foc de când ministrul german de Interne a anunțat scurt și la obiect – România nu intră-n martie în Schengen. Lucru care, cel puțin la nivel informal, se știa în mediile diplomatice, căci altfel nu ar fi ieșit ministrul de externe Corlățean să anunțe, încercând să arate pisica, că trece Schengen-ul în planul doi. Motivele – justiția și corupția. Pedeliștii în frunte cu Traian Băsescu s-au năpustit pe Victor Ponta și ministrul de Externe Titus Corlățean, făcându-i unicii vinovați de de eșecul României. Uitând să spună ce au făcut în ultimii ani pentru ca lucrurile să fie exact cum trebuie pentru ca aderarea României la Schengen să fie o simplă formalitate. Puterea portocalie s-a mulțumit, în stilul românesc, să mimeze marile schimbări. Un singur exemplu – marea operațiune anticorupție din vămi, extrem de necesară, a rămas singulară, dând apă la moară pușcăriabililor care se dau victime. Degeaba iei sute de oameni cu dubele și elicopterele, iar apoi pui șefi dintre cei bănuiți că au luat șpagă în același fel ca să păzească granițele. Degeaba pui camere de supraveghere ultraperformante, dacă oamenii puși să le mânuiască sunt loviți de orbu găinii. Corupția nu se diminuează cu acțiuni pompieristice, ci cu operațiuni cu continuitate în timp. Cât despre reformarea justiției, nimic nu oprit CSM-ul controlat de puterea portocalie să ducă schimbarea sistemului până la capăt, dacă s-ar fi dorit acest lucru.
Cât despre actualul guvern uselist, oricât ar arăta cu degetul spre Băsescu și pupilele lui, trebuie să-și asume faptul că nu a avut voința politică de a rezolva rapid și eficient problema șefilor Parchetului General și DNA. Cu propuneri caricatură nu faci altceva decât să transmiți un mesaj care oricum nu te ajută – ori de neputințî în a găsi profesioniști, ori că-ti dorești niște slugi preacredincioase. Dacă s-ar fi venit cu variante solide, până și lui Traian Băsescu și corului său de bocitoare la capul justiției le-ar fi fost greu să aibă ceva de obiectat. Această bătălie pentru impunerea șefilor la Parchete se vede afară într-un singur fel – ca dracu.
Dincolo de interesele politice ale celor implicați în bătălia pentru Schengen, două lucruri sunt certe – neintrarea României în Schengen înseamnă pentru țările din vestul Europei păstrarea încă a unui obstacol pentru valul migraționist pornit din Grecia și oricât s-ar porcăi în țară ai noștrii politicieni, când ies afară pașapoartele diplomatice îi fac să se simtă ca și și cum ar fi în Schengen. Cât despre popor. Mai vorbim la alegeri.
